Păzea, vin alergiile!

Polinozele, denumite în popor "febra fânului", reprezintă cea mai întâlnită formă de alergie care apare primăvara. Este o reacţie exagerată a sistemului nostru imunitar faţă de polenul din atmosferă.

Statisticile arată că, la nivel mondial, între 10% şi 20% din populaţie se plânge de manifestările alergiei la polen: strănut, secreţii nazale abundente sau nas înfundat, lăcrimare şi prurit ocular. Cele mai severe simptome apar la bolnavii de astm bronşic: sufocare, tuse, respiraţie şuierătoare şi dificilă, senzaţie de apăsare pe torace, oboseală.

VICTIMELE POLENULUI
Se ştie că unele plante sunt polenizate de insecte. La cele mai multe însă polenizarea depinde de vânt, care împrăştie polenul în aer. Astfel, atmosfera se încarcă de grăuncioare invizibile de polen care pot parcurge zeci de kilometri. "Granulele de polen sunt oprite de mucoasa nazală umedă, de faringe, laringe şi trahee, dar fiind prea mari, nu pot pătrunde mai adânc pe bronhii, în plămâni. Aceste particule nu-i deranjează în nici un fel pe oamenii sănătoşi.

Pentru persoanele sensibile la alegeni (atopici), acestea constituie alergeni care provoacă reacţii alergice. Nu toţi atopicii sunt sensibili la polen, iar cei sensibili manifestă această particularitate numai la un anumit fel de polen (de graminee, de tei etc.)", spune doctorul Manole Cojocaru, medic primar imunologie clinică la Spitalul Clinic Colentina.

Astfel, cu cât cantitatea de polen din aer creşte, cu atât simptomele alergice cresc în intensitate. Odată cu scăderea cantităţii de polen (de exemplu, atunci când plouă) se reduc şi semnele de suferinţă, până la dispariţie. Potrivit medicului Manole Cojocaru, manifestările clinice, etichetate astăzi ca alergice, au fost semnalate încă de la începuturile literaturii medicale. Medicii din Evul Mediu cunoşteau bine că anumiţi indivizi fac crize de strănut sau de astm în prezenţa unor flori sau arbori.

În 1819, Bostock a făcut cea dintâi descriere a rinitei alergice la polen, iar Elliotson a fost primul autor care, între 1830 şi 1831, a formulat teoria potrivit căreia polenul ierburilor înflorite ar constitui factorul etilogic al febrei de fân (rinita alergică polenică). Această idee a fost preluată şi extinsă de Blackley, care, prin experienţe făcute pe sine (inhalarea de polen şi teste cutanate), a demonstrat că febra de fân este o hipersensibilitate faţă de polen.

DIAGNOSTIC
Boala alergică poate fi diagnosticată după parcurgerea mai multor etape: anamneza (istoricul medical al pacientului pentru a se cunoaşte, cu exactitate, contextul în care a apărut alergia), teste de provocare nazală (acestea se fac numai în cabinetele de specialitate şi constau în introducerea alergenului în nas). Dacă suferiţi de alergie, în 30 de secunde veţi strănuta şi veţi sesiza apariţia unor secreţii apoase abundente.

De asemenea, se recomandă investigaţii imunologice (acestea se efectuează atunci când există un dubiu în privinţa diagnosticului sau dacă se consideră riscante testele de provocare). Potrivit medicului Manole Cojocaru, până acum nu s-a inventat încă o analiză care să confirme diagnosticul cu o precizie de 100%, motiv pentru care este necesară o adevărată baterie de analize.

"Predispoziţia ereditară a organismului de a se sensibiliza explică faptul că o anumită substanţă poate să acţioneze ca alergen numai la anumiţi indivizi. Acelaşi fenomen explică apariţia la unii indivizi a unei forme speciale de alergie, numită atopie, caracterizată prin formarea unui tip special de anticorpi denumiţi «reagine».



Deşi s-a considerat multă vreme că atopia constituie o formă de alergie exclusiv umană, demonstrarea existenţei sale la animale a reliefat importanţa terenului sau a predispoziţiei ereditare în producerea bolilor alergice. Statistici recente atestă că aproximativ 10% din populaţia globului se naşte cu atopie", explică imunologul.

ATENŢIE LA ALBINE!
În sezonul de polenizare este foarte greu să ne protejăm de acest alergen. În această lună, de exemplu, ne dă bătăi de cap polenul de arin, alun, ulm, mesteacăn, stejar, frasin, liliac, platan, păpădie şi rapiţă. Însă există câteva măsuri care pot reduce contactul cu acest alergen: nu aerisiţi locuinţele atunci când bate vântul, echipaţi-vă maşina cu filtre de polen, nu depozitaţi în camerele în care dormiţi hainele cu care aţi fost îmbrăcaţi afară, dormiţi cu geamul închis, nu ţineţi plante înflorite în casă, nu consumaţi şi nici nu folosiţi produse pe bază de polen (inclusiv creme), mergeţi în concediu în afara sezonului de polen.

Atenţie! În această perioadă, pot apărea alergii şi la înţepăturile de albină, viespe, dar şi la unele specii de furnici. Acestea se manifestă, în mod normal, prin durere şi inflamaţie la locul înţepăturii. La cei alergici, simptomele sunt de la uşoare (erupţie, prurit) până la severe (probleme respiratorii, crampe abdominale, scăderea tensiunii arteriale, pierderea cunoştinţei). Acestea sunt caracteristice şocului anafilactic: urgenţă medicală, ameninţătoare de viaţă.

Alergia la polen sau la veninul de albine se tratează numai la medicul alergolog, singurul în măsură să prescrie o terapie medicamentoasă sau de desensibilizare (diminuarea sensibilităţii alergice).

SIMPTOME. Alergia la polen se manifestă prin senzaţia de mâncărime a pleoapelor, lăcrimare abundentă, pruritul vârfului nasului şi a cerului gurii, scurgere apoasă abundentă din nas, strănut repetat. În unele cazuri pot apărea senzaţie de iritare în gât, tuse seacă, senzaţie de lipsă de aer, de sufocare, greutate în respiraţie, expir şuierător. Mai rar, la cei sensibili pot apărea crize de astm bronşic provocate de polen. Suferinţele enumerate mai sus dispar o dată cu polenul din atmosferă.

ALERGII. Termenul de atopie (boală stranie) desemnează alergiile umane spontane, în care predispoziţia ereditară joacă un rol esenţial. Formele clasice de alergie atopică sunt astmul bronşic, rinita alergică, dermatita atopică, febra de fân şi unele forme de urticarie şi de alergie gastrointestinală.

EREDITATE. Predispoziţia la alergie atopică are caracter ereditar. La peste 50% dintre bolnavii de astm bronşic şi rinită alergică se găsesc afecţiuni alergice în antecedentele familiale. În cazul prezenţei antecedentelor alergice la ambii părinţi, aproximativ 75% dintre copii vor suferi de alergie manifestă.

Sfatul medicului
Profilaxia este prima măsură ce trebuie luată în cazul bolnavilor alergici, ne-a spus dr Manole Cojocaru, medic primar imunologie clinică la Spitalul Clinic Colentina. Potrivit acestuia, uneori numai măsurile de profilaxie, singure, ameliorează net simptomele, uneori până la dispariţie. "De pildă, la începutul perioadei de apariţie a polenului în regiunile de şes, pentru a evita expunerea masivă la polen, se recomandă plecarea la mare, ştiut fiind că aici polenizarea are loc mai târziu, spune medicul Manole Cojocaru.