Plămânul, ca un burete

Există coruri întregi de oameni care se pretind cunoscători în ale sănătăţii.

O vecină de bloc, un cumătru din provincie, o pensionară din alt cartier, toate aceste personaje oricând ştiu să emită teorii medicale, ei nefiind nici măcar chibiţi în adevăratele subiecte ale organismului. Una dintre temele des întâlnite pe buzele oamenilor este pneumonia.

Şi despre pneumonie vorbele sar dintr-o extremă într-alta. Unii dau din mână a bagatelizare şi băşcălesc pneumonia. "Vezi-ţi de treabă, că pneumonia nu e mare scofală, nu mori din ea, o duci pe picioare şi te repari uşor!". Alţii umflă subiectul prea tare şi vocea lor sună a clopot de parastas. "Aoleu, ai pneumonie, fii atent, că te cureţi!"

Adevărul este că pneumonia îi poate şi omorî pe cei mai fragili, pe copiii mici şi pe vârstnici.
În cazul adulţilor în plină putere boala se poate prelungi, deşi s-au luat măsuri. Oricum, pneumonia trebuie privită cu atenţie şi medicul este cel care dictează tratamentul ce trebuie urmat conştiincios.

Explică pneumonia profesorul doctor Ioan Paul Stoicescu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, cel ce a condus ani mulţi Institutul de Pneumologie M. Nasta. Pneumonia este o inflamaţie a plămănului dincolo de bronhii. Plămânul, de fapt, este un burete în care intră acele ţevi numite bronhii.

În burete, există acele alveole ca nişte bule mici unde se face schimbul de oxigen între aerul respirat şi sânge. În pneumonie, se inflamează acest burete care este plămânul. Spaţiile din plămâni, adică bulele, numite alveole, se umplu cu secreţii date de procesul de inflamaţie. Microbii creează aceste secreţii în cele mai dese cazuri.