Paralizia facială periferică înseamnă că, agresionat, nervul facial nu mai asigură mişcările unei jumătăţi de figură, adică a jumătate din mimică.
Paralizia facială periferică înseamnă că, agresionat, nervul facial nu mai asigură mişcările unei jumătăţi de figură, adică a jumătate din mimică.
Explică paralizia facială acad. prof. dr. Constantin Popa, şeful Institutului de Boli Cerebro-Vasculare. Nervul facial este un nerv lung care inervează fruntea, sprîncenele, orbitele, zona gurii şi o parte din muşchii gîtului. Muşchii inervaţi de nervul periferic permit încruntarea, mişcarea sprîncenelor a mirare, închiderea ochilor, mişcarea gurii, rîsul etc. Acest nerv facial periferic asigură şi gustul în două treimi din partea posterioară a limbii. După paralizia lui, omul nu mai simte cu partea din spate a limbii gustul de sărat, de dulce. Pe o jumătate de faţă apare asimetria. Un ochi rămîne deschis şi pentru a nu se distruge corneea prin lipsă de umezire trebuie cusute pleoapele. Alimentele rămîn între dantură şi peretele intern al obrazului. Cu cît se începe tratamentul mai devreme, cu atît bolnavul nu rămîne cu sechele. Tratamentul constă în injecţii cu medicamente cu cortizon în doze mari.
Citește pe Antena3.ro