Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ii auzi pe mulţi spunand cu năduf, dar şi cu speranţă:
"Mi-ajung 30 şi ceva de ani de serviciu, abia aştept să ies la pensie, să mă odihnesc". Numai că această numărare a zilelor pană la pensie şi nerăbdarea de a "nu mai avea nici o grijă" ascund o teribilă capcană. Ieşirea la pensie inseamnă o schimbare brutală a macazului vieţii, inseamnă lipsa obişnuinţelor, absenţa programului slujbei, şi acestea il pot prăbuşi psihic pe om.
Foarte mulţi pensionari işi pierd curajul de viaţă, se simt inutili, suspectează lumea că-i consideră jucării stricate şi moralul lor se indreaptă spre cota 0. Tocmai de aceea, omul trebuie să-şi pregătească cu grijă momentul ieşirii la pensie. Singura metodă ca moralul să nu moară, ca organismul să nu lancezească adunand suferinţe, ei bine, această metodă este clară: pensionarul nu trebuie să se lase pe tanjeală, să-şi caute preocupări, să rămană conectat la viaţă. Pensionarul trebuie să fie vioi, activ, şi mintea lui trebuie să facă gimnastică prin lectură, prin spectacole, prin atribuţii executate in familie sau in bloc, prin cultivarea unor hobby-uri.
