Recomandare: De ce vaccinuri?

Omul este tentat să se tot pună de-a-ndoaselea cu părerile majo­ri­tăţii, stare întîlnită mai ales la popoa­rele latine, temperamentale şi cu per­sonalitate

Omul este tentat să se tot pună de-a-ndoaselea cu părerile majo­ri­tăţii, stare întîlnită mai ales la popoa­rele latine, temperamentale şi cu per­sonalitate. Aşa că au apărut ad­versari care cîrtesc împotriva vacci­nurilor. Zic aceşti cîrcotaşi, unii dintre ei chiar specialişti, cum că vaccina­rea a fost o invenţie care pasămite a făcut mai mult rău. Aceşti clonţoşi argumentează boala pe care o au faţă de vaccinuri, cum că vaccinarea leneveşte organismul în a se lupta singur cu bolile. Teorie uşor de dărîmat fiindcă acţiunea vaccinurilor este tocmai de a obliga organismul să producă anticorpi de luptă cu bo­lile. Aceşti anticorpi rămînînd lungă vreme de strajă în organism. Cînd

i-am amintit profesorului doctor Adrian Streinu Cercel, directorul general al Institutului de Boli Infecţioase  “M. Balş”, de aceste teorii împotriva vaccinurilor, el a zîmbit ironic: “O aiureală şi dau decît un singur exemplu ca să fie puşi la punct aceşti cri­tici nejustificaţi la adresa vaccinării. Acum vreo 40 de ani făcea ravagii prin lume o boală infecţioasă numită poliomielită. Era spaima copiilor. Cînd apărea cîte o epidemie de poliomielită în şcoli sau grădiniţe se îmbolnăveau pe capete copiii. După poliomielită, aproape toţi rămîneau cu grave invalidităţi: un picior de nefolosit, o mînă beteagă etc.

Aţi mai auzit astăzi de poliomielită? Ea a fost anulată prin vaccinul antipoliomielitic.” Şi să amintim că o mare cucerire a fost şi punerea la punct a vaccinului împotriva virusului hepatitei B. Vacci­nul împotriva virusului B a făcut ca boala să scadă de la 14% la 7%.