Săngele, lichidul vieţii

"Săngele este un ţesut alcătuit dintr-o componentă celulară şi o alta de substanţă fundamentală sau plasmă. Raportul dintre elementele celulare şi plasmă este de 40% şi 60%", explică biolog principal Augustina Olteanu, de la Laboratorul Pre-donare al Centrului de Transfuzie Sangvină al Municipiului Bucureşti.

Fără el organele nu ar funcţiona, ţesuturile nu ar avea oxigen, iar noi nu am supravieţui. Organismul nostru este impănzit cu o reţea de vase care ii asigură transportul, furnizănd astfel hrana necesară funcţionării fiecărui organ in parte.

"Săngele este un ţesut alcătuit dintr-o componentă celulară şi o alta de substanţă fundamentală sau plasmă. Raportul dintre elementele celulare şi plasmă este de 40% şi 60%", explică biolog principal Augustina Olteanu, de la Laboratorul Pre-donare al Centrului de Transfuzie Sangvină al Municipiului Bucureşti.

Globule roşii, albe, trombocite

Elementele celulare sunt eritrocitele, numite şi globulele roşii sau hematii, leucocitele sau globulele albe şi trombocitele sau plachetele. Toate sunt produse de măduva roşie, au o durată de viaţă precisă şi se regenerează. Celulele ajunse la maturitate şi care nu mai sunt funcţionale ies din circuitul sangvin. Fiecare dintre aceste elemente are rolul său bine determinat. Astfel, eritrocitele, care sunt cele mai simple celule din organism, sunt alcătuite numai dintr-o membrană celulară, fără nucleu sau organite citoplasmatice. Membrana globulelor roşii asigură schimburile de substanţe intre celulă şi mediul inconjurător. Eritrocitele conţin o proteină numită hemoglobină care le dă acestora culoarea roşie şi care asigură transportul oxigenului de la plămăni la celule şi al bioxidului de carbon de la ţesuţuri inapoi la plămăni, pentru a-l expira. Durata de viaţă a eritrocitelor este de 120 de zile.

Globulele albe au o structură complexă, fiind alcătuite din membrană, citoplasmă şi nucleu. Ele sunt recunoscute ca fiind sistemul de apărare al organismului. Leucocitele apără organismul prin atac direct, care implică identificarea organismului străin, alipirea de acesta, iar apoi distrugerea lui. "A doua funcţie a leucocitelor este de fabricare de anticorpi, care sunt eliberaţi in sistemul circulator pentru a distruge microbii", explică specialistul nostru Augustina Olteanu. Durata de viaţă a leucocitelor este de numai 3-5 zile.

Coagularea

In procesul de oprire şi coagulare a săngelui, precum şi in refacerea ţesuturilor vasculare secţionate sau rupte sunt implicate trombocitele. Acestea sunt cele mai mici celule din organism şi trăiesc aproximativ 5 zile.

Cea de-a doua componentă a săngelui, cea de substanţă fundamentală, o constituie plasma, care are in mod normal culoarea galbenă. Funcţia ei este de a susţine şi facilita circulaţia elementelor celulare prin organism. Conţine 90% apă, dar şi săruri minerale, proteine, lipide, glucide, vitamine.

Afecţiuni

Elementele celulare se nasc in măduva roşie, işi duc sarcina la indeplinire, apoi ajung la maturitate şi mor. Insă intr-un corp sănătos, naşterile şi pierderile sunt echilibrate, in aşa fel incăt organismului să nu ii lipsească nimic.

Analizele hematologice - hemograma şi testul de coagulare - arată dacă numărul eritrocitelor, leucocitelor sau trombocitelor nu se incadrează in valorile normale, deficitul sau excesul elementelor celulare indicănd apariţia unei afecţiuni sangvine.

Astfel, dacă numărul de globule roşii din sănge este mai mic decăt valoarea minimă normală, in organism s-a instalat o anemie, a cărei cauză trebuie investigată. "Dacă valoarea eritrocitelor este mai mare decăt maximum, atunci vorbim despre o poliglobulie, care antrenează o creştere a văscozităţii sangvine", arată biologul Augustina Olteanu.

Numărul mai mic decăt valorile normale ale leucocitelor se asociază mai ales cu o infecţie virală, cu o aplazie medulară. De asemenea, o valoare sub cea minimă a globulelor albe poate apărea in urma administrării unor medicamente, cum ar fi citostaticele.

Valorile peste cea maximă pot semnala instalarea leucemiei.

In ceea ce priveşte deficitul de trombocite din sănge, acesta poate fi asociat cu o hemoragie internă şi poate indica o anomalie congenitală, o carenţă in vitamina B12, o aplazie medulară. Un număr peste valoarea normală a trombocitelor se observă mai ales in cazul unei infecţii, inflamaţii, hemoragie acută sau carenţă de fier. Ea poate fi observată şi după indepărtarea chirurgicală a splinei.

Afecţiunile cu cel mai mare răsunet asupra compoziţiei plasmei sunt cele ale rinichiului şi ale ficatului.

Analizele

Pentru medicul de familie, analizele de sănge sunt o extraordinară bancă de informaţii cu privire la sănătatea pacientului. Analizele de sănge permit numărarea celulelor sangvine şi dozarea diferitelor substanţe care circulă in plasmă. Medicul de familie interpretează rezultatele analizelor in funcţie de vărstă, de sex şi de antecedentele patologice ale bolnavului.

In mod normal, analizele sangvine sunt recomandate anual. Fiecare dintre persoanele asigurate medical are dreptul la un set gratuit de analize. Scopul investigaţiilor il reprezintă evaluarea riscului ca un pacient să dezvolte afecţiuni cardiace, hepatice, renale, diabet zaharat şi depistarea precoce a acestor boli. "Pachetul minim de analize medicale pe care le recomandăm anual pacienţilor cuprinde hemoleucograma, VSH, glicemia, colesterolul, trigliceridele, transaminazele. Nu se fac analize ţintite pe anumite boli, din moment ce nu avem nici o suspiciune la inceput", arată conf. dr Dumitru Matei, şeful Catedrei de Medicină de Familie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila". Rezultatele analizelor pot vorbi despre predispoziţia organismului de a dezvolta o anumită afecţiune. Dacă in urma analizelor este descoperită o anumită boală, medicul de familie il indreaptă pe pacient către medicul specialist pentru investigaţii suplimentare. De asemenea, analizele pot scoate in evidenţă o dislipidemie, o tulburare a metabolismului lipidelor, a grăsimilor din organism, ceea ce mai ales de la o anumită vărstă poate genera şi o afecţiune coronariană.

Un nivel ridicat al zahărului in sănge ii poate semnala medicului o predispoziţie la diabet. "Glicemia la limită maximă sau puţin depăşită nu are nici un fel de simptome pentru pacient. Medicul de familie insă işi dă seama că pacientul său trebuie să işi schimbe regimul alimentar, fiind predispus la apariţia diabetului zaharat. Uneori, asemenea cazuri se infirmă, pur şi simplu este o intămplare că pacientul a avut glicemia ridicată", precizează conf. dr Dumitru Matei. In funcţie de boala depistată, pacientului i se pot recomanda şi alte analize, după un interval mai scurt sau mai lung: trei-şase luni. De exemplu, persoanele care au valori normale ale colesterolului trebuie să işi facă analize o dată pe an. Insă in cazul pacienţilor care au valori crescute, analizele trebuie repetate de două-trei ori pe an pănă se stabilizează nivelul colesterolului in sănge.

Semne ale unei boli

Doctorul Alina Tănase, medic primar hematologie/transplant medular din cadrul Departamentului de Transplant Medular al Institutului Clinic Fundeni, spune că tegumentele palide, oboseala, ameţelile pot ascunde un sindrom anemic, ce necesită investigaţii ulterioare pentru stabilirea cauzei. Efectuarea unei hemograme, cu formula leucocitară şi evaluarea indicilor eritrocitari, poate diagnostica o anemie.

Printre semnele care ne indrumă spre o boală hematologică se inscrie febra prelungită, care nu cedează la tratamentul antibiotic. Poate fi prima manifestare a unei boli hematologice grave, ca leucemia acută sau a unui alt tip de cancer hematologic. Se recomandă efectuarea, pe lăngă testele bacteriologice, şi a analizelor hematologice.

Medicul Alina Tănase semnalează că descoperirea unui ganglion de dimensiuni crescute poate fi de origine infecţioasă sau neoplazică, dar poate apărea şi in cazul unor boli sistemice. In aceste cazuri sunt necesare, după evaluare clinică, efectuarea unei hemograme, VSH, teste de screening pentru mononucleoză infecţioasă sau alte virusuri, evaluare radiologică (torace, abdomen) şi, in funcţie de situaţie, biopsia ganglionară.

Descoperirea cu ajutorul unei ecografii abdominale a unei spline de dimensiuni crescute poate insemna infecţie (cu virusuri, bacterii sau protozoare), anemie hemolitică (de diferite tipuri), boală autoimună, dar şi o mielo sau limfoproliferare (leucemii cronice, limfoame maligne etc.). In această situaţie sunt recomandate investigaţii speciale pentru fiecare diagnostic in parte.

In categoria manifestărilor suspecte de boală hematologică sunt şi durerile osoase persistente, frecvente in mielomul multiplu, care pot apărea şi intr-o leucemie acută sau cronică, necesitănd investigaţii radiologice şi hematologice.

Fractura pe os patologic - apărută după o traumă minoră sau spontan - de obicei este cauzată de un cancer osos. Dintre bolile hematologice, mielomul multiplu se descoperă frecvent printr-o astfel de fractură. Pentru stabilirea diagnosticului este necesară efectuarea unor investigaţii deosebite.

Semne de săngerare cutanată - echimoze, purpură (puncte hemoragice mici, căt vărful de ac) - pot fi puse pe seama numărului scăzut de trombocite (trombocitopenii), apărut din cauza unei producţii ineficiente de trombocite (postmedicamente, infecţii virale, leucemii, anemie aplastică, infiltrarea măduvei cu celule maligne, anemie megaloblastică, HIV etc.) sau din cauza unui consum crescut de trombocite.

Culoarea roşie a feţei poate ascunde o creştere a valorii hemoglobinei şi a hematocritului, care apare in diferite situaţii de hipoxie (scăderea concentraţiei de oxigen din sănge), dar şi in boli maligne hematologice, evaluarea hematologică şi descoperirea cauzei poliglobuliei fiind obligatorii.

Medicul Alina Tănase atrage atenţia că toate aceste semne şi simptome trebuie să ne conducă spre un consult hematologic. Analizele şi investigaţiile specifice se vor efectua numai după consultul medical.

EXAMENE. Pentru analizele hematologice săngele este recoltat dintr-o venă a plicii cotului cu ajutorul unei seringi, după ce s-a aplicat un garou deasupra punctului de unde se ia sănge. Examenele hematologice, dintre care cele mai importante sunt hemograma şi testele de coagulare (timpul de săngerare, timpul de coagulare, numărătoarea plachetelor), permit studierea componentelor săngelui (formă, număr şi dimensiuni ale globulelor) şi ai factorilor de coagulare. Examenele biochimice studiază substanţele chimice din plasmă. Proteinele serului sangvin pot fi studiate prin electroforeza protidelor.

GRUPE. Grupele de sănge sunt determinate genetic şi reprezintă ansamblul de proprietăţi antigenice ale săngelui ce permite clasificarea indivizilor şi asigură compatibilitatea transfuziei sangvine intre donatori şi primitori. Conform sistemului ABO, grupele de sănge sunt: 0(I), A(II), B(III) şi AB(IV). Ele sunt definite prin prezenţa sau absenţa antigenelor A, B sau AB şi prin prezenţa anticorpilor in ser (antiA, antiB şi antiAB). Persoanele cu grupa 0 intră in categoria donatorilor universali, iar AB a primitorilor universali. 33% din populaţie au grupa 0, 43% grupa A, 17% grupa B şi doar 7% grupa AB.

Valori normale ale elementelor celulare

ERITROCITE

Nou-născut: Intre 5,1 şi 4,7 milioane/microlitru de sănge

Sugar: Intre 4,7 şi 4,5 milioane/ microlitru de sănge

Copil de 6 ani: In jurul valorii de 4,6 milioane/microlitru de sănge

Bărbat adult: 4,9 milioane/microlitru de sănge, plus sau minus 0,7

Femeie adultă: 4,3 milioane/microlitru de sănge, plus sau minus 0,6

LEUCOCITE

Nou-născut: Intre 15.000 şi 30.000/microlitru de sănge

Copil de 9 luni: Intre 9.000 şi 15.000/microlitru de sănge

Copil de 6 ani: Intre 4.000 şi 10.000/microlitru de sănge

Adult, femeie sau bărbat: Intre 4.000 şi 8.000/microlitru de sănge

TROMBOCITE

Indiferent de vărstă sau sex: Intre 150.000 şi 350.000/microlitru de sănge

TRANSFUZII. In ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre siguranţa săngelui folosit pentru transfuzii. In acest scop, miliardarul american Richard Branson intenţionează să lanseze un proiect prin care să infiinţeze bănci de sănge in toată lumea. In aceste bănci, părinţii ar putea stoca sănge provenit din cordonul ombilical al copiilor lor. Ar fi eliminat astfel pericolul contaminării cu diverse boli prin intermediul transfuziilor de sănge. Depozitarea săngelui echivalează cu o asigurare biologică a copilului impotriva unor boli grave.

CERCETARE. O echipă internaţională de cercetători de origine americană şi franceză au identificat noi enzime ce vor permite conversia grupelor sangvine A, B şi AB in grupa 0, donatoare universală. Deoarece in lume se inregistrează o creştere a cererii de sănge şi o lipsă acută de donatori, această soluţie reprezintă ieşirea din criza săngelui. Autorii cercetărilor susţin că transformarea grupelor sangvine A şi B in donatori universali ar putea fi posibilă in următorii ani.