Sarcina şi patologia generală

Sarcina este o perioadă sublimă în viaţa unei femei, care, văzută din afară, pare un proces natural şi lipsit de pericole, lucru care nu este întotdeauna adevărat.

Sarcina este o perioadă sublimă în viaţa unei femei, care, văzută din afară, pare un proces natural şi lipsit de pericole, lucru care nu este întotdeauna adevărat. Într-adevăr, sarcina şi naşterea se pot complica însă cu o patologie ginecologică sau cu una generală. Există condiţii patologice care le împiedică pe femei să rămână însărcinate sau să ducă la bun sfârşit sarcina, există o patologie a sarcinii (preeclam-psia, eclampsia, sarcina extrauterină, hemoragii uterine etc.), există o patologie a naşterii: placenta praevia, dezlipire prematură de placentă, tulburări de contracţie pre şi postmaturitate etc.; există o patologie a perioadei postpartum (de după naştere). La aceasta se adaugă afecţiuni cronice pe care gravida le are, care pot fi nenumărate şi care pot fi influenţate sau agravate de sarcină şi naştere sau care pot influenţa, la rândul lor, starea gravidei. De asemenea, există afecţiuni  generale de care gravida poate suferi în această perioadă ori intervenţii chirurgicale ce se impun a fi realizate unei femei care este însărcinată. Este o listă succintă, care nu ar trebui să descurajeze pe nimeni: mama, potenţiala mamică sau membri ai familiei, căci progresele medicale fac posibil ca un număr din ce în ce mai mare de femei să rămână însărcinate şi să ducă la bun sfârşit sarcina, indiferent de bagajul patogen pe care l-ar putea avea.

Greţuri, vărsături, migrene

Într-adevăr, încă din primele săptămâni, sarcina se anunţă cu mici neplăceri chiar la o femeie perfect sănătoasă. Ea poate suferi de greţuri, vărsături, migrene, dureri de spate sau dureri abdominale, constipaţie, arsuri retrosternale, iar în timp pot apărea hemoroizi, edeme, varice, crampe musculare, anemie, creşteri ale tensiunii arteriale sau din contră hipotensiune arterială, simptome care pot fi uşor tratate de medicul de familie sau de medicul obstetrician care supraveghează sarcina. Există situaţii în care viitoarea mamă suferă sau este luată în evidenţă pentru o afecţiune cronică: astm bronşic, boli autoimune, boli alergice, cancer, diabet zaharat, boli endocrine, boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, lupus, boli infecţioase (tuberculoză, sifilis, hepatită, infecţie HIV), boli hepatice, insuficienţă renală, epilepsie etc. Însăşi lungimea acestei liste, care nu este nici pe de parte închisă, trebuie să ne bucure, nu să ne descurajeze, pentru că, iată, sarcina poate fi dusă la capăt şi în circumstanţe dificile dacă există o supraveghere medicală atentă şi o bună colaborare între gravidă şi personalul medical.

Boli cronice

Astmul bronşic este cea mai frecventă afecţiune pulmonară cronică întâlnită la femeile însărcinate şi în general nu este un impediment pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinii şi nu produce atacuri mai severe la femeile gravide, fireşte, dacă este respectată schema de tratament. S-a demonstrat că medicaţia antiasmatică nu este nocivă pentru făt, de aceea ea trebuie luată sistematic.
Bolile autoimune apar de cinci ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi şi în general la vârste tinere, aşa că este firesc să se pună destul de des problema unei sarcini. Uneori, ele dau primele simptome în timpul sarcinii sau în perioada imediat următoare acesteia. În cazul lupusului, momentul sarcinii trebuie ales cu atenţie, astfel ca boala să se afle în remisie, altfel ea se poate agrava în timpul sarcinii. Lupusul produce afectare renală, astfel că gravida este expusă la hipertensiune arterială şi eclampsie. De aceea, controalele prenatale trebuie făcute mai des şi tratamentul continuat, chiar dacă doar cu doze ajustate. Poliartita reumatoidă nu ridică în general dificultăţi, decât în cazurile în care afectează şoldul sau coloana lombară. Bolnavele cu miastenia gravis pot prezenta crize mai frecvente, de aceea dozele de anticolinesteraze trebuie crescute şi naşterea trebuie atent supravegheată.
Sarcina este din păcate o problemă spinoasă pentru bolnavele de cancer. Organismul tarat al bolnavei, tratamentele extrem de invazive care pot avea efect teratogen asupra fătului fac ca pacientele cu cancer care-şi doresc un copil să fie selecţionate cu multă grijă.
În cazul diabetului zaharat, sarcina nu este o contraindicaţie, deşi poate agrava boala. Este bine ca femeia să se consulte cu medicul diabetolog despre oportunitatea sarcinii şi să fie supravegheată atent, mai ales în cazurile în care există complicaţii renale sau retiniene. Cheia succesului pentru sănătatea mamei şi a fătului este menţinerea la valori cât mai bune a glicemiei, şi asta chiar înainte de a rămâne gravidă (în cazul în care acest lucru e planificat). Hiperglicemia are efect teratogen încă din primele şase săptămâni de sarcină, când existenţa acesteia nu este încă afirmată cu certitudine. Dozele de insulină trebuie adaptate, pentru că hormonii secretaţi de placentă o pot inactiva. Această creştere expune însă unei posibile hipoglicemii, de aceea bolnava şi familia acesteia trebuie să fie pregătite să recunoască o eventuală criză şi să o combată. Deşi există hipoglicemiante orale care nu au efect teratogen asupra fătului, tratamentul cu insulină este preferat şi în cazul gravidelor cu diabet de tip doi, chiar dacă după aceea ele vor reveni la tratamentul medicamentos.

Hipertensiune, hepatită

Nici bolile cardiovasculare (boli congenitale, valvulopatii, aritmii, miocardiopatii etc.) nu mai constituie o interdicţie pentru a deveni mamă. Este adevărat însă că sarcina şi naşterea suprasolicită sistemul cardiovascular şi pot agrava o boală a inimii sau pot scoate la iveală o afecţiune încă nedescoperită. Există numeroase medicamente care pot fi administrate fără probleme gravidelor ce suferă de aceste afecţiuni, iar controalele medicale periodice şi respectarea unor măsuri simple (odihna suficientă, evitarea stresului, controlul greutăţii, menţinerea în limite normale a tensiunii arteriale) au un efect salutar.
Hepatitele cronice şi cirozele sunt însoţite de obicei de o scădere a fertilităţii. Totuşi, în cazul în care apare, sarcina nu este foarte periculoasă pentru mamă, dar impune continuarea tratamentului specific, ceea ce poate avea uneori efecte asupra fătului. În cazul afecţiunilor biliare se încearcă tratarea lor prin metode conservative dacă este posibil, până după naştere. Hipertensiunea arterială preexistentă sarcinii poate reprezenta un risc crescut pentru mamă şi făt. La mamă, ea poate produce insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, preeclampsie şi eclampsie, accidente vasculare cerebrale. În cazul în care creşterile tensionale nu sunt foarte mari, repausul la pat le poate normaliza. Dacă este vorba despre valori ce depăşesc 150/100 mmHg se instituie tratamentul medicamentos.
Sarcina poate agrava afecţiunile renale care evoluează cu un grad de insuficienţă renală cronică, mai ales dacă există şi hipertensiune arterială. În general, gravida este spitalizată după ce sarcina împlineşte 28 de săptămâni pentru repaus la pat, tratament, controlul strict al tensiunii arteriale şi monitorizarea fătului. Dacă este necesar, naşterea va fi declanşată înainte de termen.

Epilepsie, afecţiuni tiroidiene

Epilepsia poate fi compatibilă cu o sarcină dusă la bun sfârşit dacă gravida evită stresul, se odihneşte cât mai mult şi urmează tratamentul cu anticonvulsivante. Deoarece convulsiile sunt foarte periculoase pentru gravidă şi făt, medicamentele vor fi prescrise în doze minime, dar eficiente în a controla boala. Studii recente au arătat că în ciuda temerilor gravidelor şi familiilor privind continuarea tratamentului în această perioadă, în 90% dintre cazuri copilul se va naşte
perfect normal.
Trombembolismul (formarea unui tromb, cheag de sânge într-o venă) este periculos în cazul femeilor însărcinate şi mai ales în perioada imediat următoare naşterii, din cauza stazei venoase şi hipercoagulării sangvine care apare în sarcină. Situaţia este cu atât mai periculoasă, cu cât simptomele tipice (durere, edem) nu par întotdeauna foarte vizibile iniţial, putând apărea doar la examen Doppler. De aceea, dacă gravida suferă de afecţiuni favorizante sau a prezentat trombembolie la o sarcină anterioară, se poate institui un tratament preventiv şi o supraveghere atentă înainte şi după naştere.
Nici afecţiunile tiroidiene nu împiedică evoluţia sarcinii. În hipertiroidism, tratamentul trebuie continuat în dozele cele mai mici, dar eficiente, pentru că medicamentele pot traversa placenta şi produce hipotiroidism fătului. Dacă mama suferă de hipotiroidism, tratamentul cu hormoni tiroidieni trebuie continuat pe tot parcursul sarcinii cu ajustări minore.


DIABET. Este posibil ca în timpul sarcinii să apară diabetul gestaţional, adică valori crescute ale glicemiei la o femeie care nu a fost diagnosticată anterior cu diabet. Diabetul de sarcină este cauzat de modificări hormonale. De obicei, după naştere, valorile revin la normal, dar este posibil ca femeia să dezvolte un diabet de tip doi ulterior.

HIPERTENSIUNE. Ca şi în cazul diabetului, există o hipertensiune gestaţională, care apare în trimestrul doi sau, mai frecvent, trei al sarcinii, fiind mai des întâlnită în sarcinile gemelare, şi care se remite la una-două luni după naştere. Ea prezintă aceleaşi riscuri şi solicită aceeaşi atenţie şi conduită terapeutică precum hipertensiunea arterială cronică.

HIPERTENSIUNE. Ca şi în cazul diabetului, există o hipertensiune gestaţională, care apare în trimestrul doi sau, mai frecvent, trei al sarcinii, fiind mai des întâlnită în sarcinile gemelare, şi care se remite la una-două luni după naştere. Ea prezintă aceleaşi riscuri şi solicită aceeaşi atenţie şi conduită terapeutică precum hipertensiunea arterială cronică.

OPERAŢII. Există circumstanţe în care gravida trebuie supusă unei intervenţii chirurgicale (traumatisme, ocluzii intestinale, apendicită, afecţiuni biliare etc.). Aceste operaţii sunt în general bine tolerate dacă există o anestezie bună şi o supraveghere adecvată a mamei şi a fătului. De fapt, trenarea unor astfel de situaţii expune la complicaţii, care sunt mult mai periculoase decât actul chirurgical făcut la timp.

Sfatul medicului

Indiferent de boala de care gravida suferă, ea trebuie să fie permanent sfătuită de medicul specialist care o tratează pentru respectiva afecţiune. Cel mai bine este să se adreseze medicului încă înainte de a rămâne însărcinată, pentru a alege cât mai bine momentul sarcinii, în funcţie de natura bolii şi de stadiul ei. Gravida va fi urmărită de medic pe tot parcursul sarcinii, pentru a se ajusta dozele de medicamente şi a se urmări evoluţia bolii, detectându-se eventualele complicaţii pentru mamă şi făt.


BOLI INFECŢIOASE. Gravida poate contacta diferite boli contagioase pe timpul sarcinii: hepatită, rubeolă, toxoplasmoză, herpes, infecţie cu virus citomegalic, viroze respiratorii, pneumonii, infecţii ale tractului urinar, diferite boli cu transmitere sexuală etc. Din păcate, unele dintre aceste boli sunt teratogene sau se pot transmite fătului. Tratamentul va fi făcut cu antibiotice sau cu alte substanţe terapeutice adecvate perioadei respective de sarcină, astfel încât să nu fie nocive pentru făt.