Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă performanţele esenţiale, dar în mare măsură mecanice ale inimii şi plămânilor ne sunt cunoscute, dacă puterea creativă a creierului nostru ne este evidentă, probabil că nu suntem pe deplin conştienţi de complexitatea funcţională a propriului ficat.
El este implicat în toate procesele metabolice ale organismului, sintetizează substanţe complexe, are rol detoxifiant, intervine în digestie, în coagularea sângelui şi în funcţionarea sistemului imun, stochează energie şi depozitează substanţe importante pentru organism. Capacitatea sa regenerativă este mare, dar la fel de mare este fragilitatea în faţa traumatismelor, dar mai ales a toxinelor, virusurilor, alcoolului sau medicamentelor, cu care, din păcate, îl obligăm să se confrunte zilnic.
Din nefericire, circa 50% din persoanele bolnave nu prezintă în primele stadii al bolii, când este mai uşor de intervenit, nici un fel de semn. Deseori, când acestea apar sunt vagi, imprecise, necaracteristice: astenie fizică şi psihică, oboseală nejustificată, scăderea capacităţii de muncă şi de concentrare, somnolenţă în timpul zilei, apatie. Concomitent, apar tulburări digestive minore: greaţă, balonare, diaree, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate. Trebuie remarcat însă că aceste simptome banale se reflectă imediat în rezultatele testelor de laborator şi de aceea prezentarea precoce la medic are un efect salutar.
Un simptom mai elocvent, care atrage atenţia bolnavului şi familiei şi îl îndreaptă la medic, este icterul. Deşi nu reflectă exclusiv o suferinţă hepatică, practic, de orice natură ar fi acesta, impune un control medical. Icterul reprezintă coloraţia galbenă a pielii şi conjunctivei (membrana albă a ochilor). În acelaşi timp, urina se închide la culoare, iar scaunele se decolorează. Icterul se produce prin creşterea bilirubinei în sânge, care indică în aceste cazuri o distrucţie a celulelor hepatice şi poate fi însoţit de prurit. Mărirea în volum a ficatului nu este sesizabilă direct de bolnav. Ea este resimţită ca o senzaţie de jenă dureroasă, de disconfort în partea superioară dreaptă a abdomenului. De asemenea, apar cu mare uşurinţă hemoragii: echimoze, sângerări nazale sau ale gingiilor.
ALTE SEMNE
Pe măsură ce boala avansează se adaugă noi semne clinice. Astfel, se produce acumularea de lichid în abdomen, cunoscută sub denumirea de ascită. Pe peretele abdominal apar dilataţii venoase marcate. Pe piele apar pete maronii sau steluţe vasculare (teleangiectazii), limba devine zmeurie, iar palmele roşii, cu unghiile albe. Splina se măreşte, dând jenă sau dureri în partea superioară stângă a abdomenului. Pot apărea hemoragii digestive mari (vărsături cu sânge) prin rupturi ale varicelor esofagiene (dilataţii venoase apărute la acest nivel). Suferinţa poate afecta şi creierul, producând tremur permanent al degetelor, agitaţie, delir sau confuzie.
De aceea nu neglijaţi controalele periodice la medicul de familie. Acesta vă va indica o serie de analize (hemoleucograma, VSH, teste funcţionale hepatice, teste imunologice etc.), ecografie abdominală, eventual un examen de specialitate gastroenterologic şi hepatologic.
Citește pe Antena3.ro
