Sonoelastografia este una dintre cele mai moderne metode de explorare neinvazivă a sînului. Cu ajutorul acestui tip de ecografie performantă, medicii evaluează elasticitatea ţesutului mamar şi pot pune în evidenţă tumori de dimensiuni foarte mici. Aflăm de la dr Ioan Stoian, medic primar ginecolog la Clinica Gynecoland, care sînt indicaţiile sonoelastografiei.
Sonoelastografia este una dintre cele mai moderne metode de explorare neinvazivă a sînului. Cu ajutorul acestui tip de ecografie performantă, medicii evaluează elasticitatea ţesutului mamar şi pot pune în evidenţă tumori de dimensiuni foarte mici. Aflăm de la dr Ioan Stoian, medic primar ginecolog la Clinica Gynecoland, care sînt indicaţiile sonoelastografiei. “Tumorile maligne (canceroase) de la nivelul sînului au o elasticitate mult mai scăzută faţă de tumorile benigne (necanceroase) sau de ţesutul mamar sănătos. Prin intermediul sonoelastografiei măsurăm din punct de vedere cantitativ şi calitativ elasticitatea ţesutului mamar. Gradul de elasticitate depistat este afişat pe ecranul monitorului într-o paletă de culori de la albastru la roşu. Albastrul apare în cazul tumorilor canceroase, în timp ce culoarea roşie semnalează ţesuturile sănătoase, care sînt cele mai elastice”, explică dr Ioan Stoian.
Fără iradiere
Sonoelastografia prezintă două mari avantaje: nu iradiază şi descoperă cancerul în stadiu incipient cu o acurateţe de 90%, ne asigură dr Ioan Stoian. Pentru că nu prezintă riscul iradierii, sonoelastografia poate fi repetată la 3-4 luni sau ori de cîte ori este nevoie, fără să afecteze sînul. Trebuie ştiut că unele formaţiuni tumorale descoperite la nivelul sînului necesită monitorizare periodică înainte de stabilirea tratamentului. Or, mamografia nu poate fi repetată la intervale scurte, pentru că prezintă riscul iradierii. Mamografia este şi foarte dureroasă, sînul fiind prins între două plăci în timpul investigaţiei.Un alt avantaj al sonoelastografiei este diagnosticarea tumorilor canceroase mai mici de un centimetru, cele care apar în stadiul I de cancer al sînului. Această metodă performantă îi oferă medicului posibilitatea de a depista cancerul la sîn în proporţie de 90%. Toate acestea înseamnă de fapt mai multe şanse de vindecare pentru femeile diagnosticate cu o astfel de boală.
Comparaţii
Spre deosebire de sonoelastografie, ecografia clasică măsoară densitatea ţesutului mamar, oferindu-i medicului posibilitatea de a diagnostica tumorile canceroase doar în proporţie de 50%-60%. Cu ajutorul mamografiei, diagnosticul de cancer al sînului poate fi precizat în proporţie mai mare (70%-80%), însă aceasta nu poate pune în evidenţă tumori mai mici de 1-2 centimetri. Prin sonoelastografie medicul poate observa tumori chiar şi de 4-5 milimetri. Ecografia clasică şi mamografia trebuie completate cu o investigaţie invazivă – puncţia. Oferind informaţii despre elasticitatea ţesutului, sonoelastografia poate diferenţia tumorile canceroase de cele necanceroase. De aceea, sonoelastografia reduce cu 40% numărul de puncţii.INVENŢIE. Cei care au pus bazele sonoelastografiei au fost cercetătorii japonezi. Ei au inventat sonoelastograful, aparatul cu ajutorul căruia se măsoară elasticitatea ţesuturilor. Începînd din acest an, în România există două astfel de aparate: unul la Cluj şi altul la Bucureşti. Singurul dezavantaj al acestor aparate produse în Japonia este preţul ridicat. Un sonoelastograf costă aproximativ 100.000 de euro.
Citește pe Antena3.ro