Sunt OK de unul singur!

Omul nu este facut pentru a trai singur. Nevoia de a fi impreuna, de a impartasi atat bucuria, cat si supararea cu sufletul pereche este mai puternica decat nevoia de a fi singur. Cu toate acestea, fie ca suntem implicati intr-o relatie, fie ca nu avem o viata de cuplu, ne dorim uneori sa avem momentele noastre de singuratate, acele oaze de liniste in care ne regasim si reusim sa analizam ce se intampla cu noi insine si cu cei din jur. Nietzsche spunea ca "marile descoperiri despre noi insine apar in momentele noastre de tacere".

VIATA DE CUPLU

In viata de cuplu, a-i permite partenerului(ei) sa aiba momentele sale de singuratate este un semn de intelegere si respect reciproc. A-i acorda celuilalt dreptul de a fi singur inseamna ca avem de-a face cu un cuplu sanatos si echilibrat. Cu cat vom invata sa respectam dreptul celuilalt la singuratate, cu atat vom observa ca relatia se sudeaza si nimic din afara cuplului nu poate strica echilibrul. Cu cat incercam sa-l privam pe celalalt de momentele lui de singuratate, cu cat lesa este mai stransa, cu atat nevoia de a fi singur creste, iar cuplul este in pericol de a se desparti. Pe de alta parte, in cazul cuplurilor care se confrunta cu un conflict tergiversat, nevoia de singuratate se traduce prin nevoia de evadare, de fuga din fata problemelor.

Psihologul Stefania D. Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie spune ca este o arta in a imbina acest "a fi singur" cu "a fi impreuna". "A fi impreuna nu inseamna sa ma pierd in celalalt si sa-mi duc viata numai in stransa legatura cu prezenta lui, asa cum a fi singur nu inseamna a fi pustnic, dar nici a trada sau a insela", este de parere specialistul nostru. Aceste doua concepte "a fi singur" si "a fi impreuna" inglobeaza libertatea interioara, dreptul de a alege si dreptul de a exista in functie de propria structura interioara. Intelegerea, increderea, respectul incep sa se construiasca inca de cand suntem mici, prin modul in care parintii ne permit si ne invata cum sa fim impreuna si cum sa fim singuri.

PLACERE SAU NEGAREA PROBLEMELOR?

Nu este nici o problema sa spui "Sunt OK singur" in momentul in care intr-adevar te simti bine asa si este alegerea ta constienta de a fi singur. Insa cei care afirma ca se simt bine singuri formeaza o categorie aparte, fiind greu de depistat daca sunt in aceasta situatie pur si simplu din placerea de a fi singuri sau daca nu cumva in trecutul lor exista o trauma suficient de puternica, astfel incat sa ii conduca spre resemnare si spre decizia ferma de a ramane singuri, atrage atentia psihologul Stefania D. Nita. Ea intalneste deseori aceasta fraza: "Da, sunt OK singur, imi este bine asa cum sunt". Din experienta sa, psihologul Stefania D. Nita a observat ca aceasta este fraza tipica pentru a ascunde sau a nega ceea ce se intampla de fapt cu persoana care spune acest lucru. "Negarea este un mecanism prin care persoana respectiva se apara de tensiunile interioare, de durerea si trairile contradictorii cu care se confrunta. De obicei, in depresia mascata apare negarea prin afirmare de genul «sunt OK singur», dar daca privim intreg tabloul, persoana nu e tocmai OK: pofta de mancare scade, apar insomniile, tendinta de izolare, culpabilizarea, neincrederea in sine. Pot trece ani in care persoana se minte ca ii este bine singura, perioada in care depresia se instaleaza insidios."

MESAJE

Din alta perspectiva, a spune "ma simt extraordinar fiind singur" poate fi un mesaj pentru ceilalti: "Nu vreau sa vorbesc despre situatia in care ma aflu. Nu ma mai intrebati cand o sa-mi gasesc pe cineva, nu ma mai bateti la cap de ce sunt singur(a), pentru ca nu am nici un defect. Lasati-ma sa-mi traiesc singuratatea asa cum stiu eu". Dar in acelasi timp poate fi si un mesaj de genul: "Vreau sa vad si cum este sa fii singur. Am vazut cum a fost in doi si mi-a ajuns, poate este momentul sa fiu putin cu mine, chiar daca asta inseamna sa fiu singur". Aceste persoane se afla intr-un proces de cautare, de regasire si de reasezare a planului lor interior.

Importanta este frecventa cu care se afirma si se reafirma binele din starea de singuratate. Cu cat binele este invocat mai des, cu atat problemele se inradacineaza si se adopta un comportament evitant. Una este sa spunem: "O perioada vreau sa fiu singur(a) pentru a ma limpezi" si alta este sa treaca doi-trei ani in care se tot spune acelasi lucru.

VARSTA. Cei care sunt singuri pentru ca nu reusesc sa-si gaseasca jumatatea fie sunt timizi, fie au ajuns la o anumita varsta. Intr-un fel se leaga relatiile pana la 25 de ani si altfel ne apropiem de cineva dupa 35 de ani. Suntem mai selectivi si mai pretentiosi decat la 20 de ani. Cu timpul apar tabieturi, norme de la care ne abatem cu greu, iar capacitatea de a ne adapta la cel de langa noi se reduce. Asta nu inseamna ca dupa 35 de ani nu se mai formeaza cupluri, asa cum ne putem intalni sufletul pereche si la 40, si la 50, si la 60 de ani. CELIBATARII. Sunt acele persoane care isi pastreaza intact teritoriul si care au o disponibilitate scazuta in a primi si a imparti atat spatiul fizic, cat si spatiul intim. Mai mult, celibatarul are tendinte narcisiste, simte ca nu are nevoie de ceilalti si isi este suficient astfel incat sa nu se complice cu alta persoana. In opinia psihologului Stefania D. Nita, exista un sentiment de omnipotenta care il insoteste pe celibatar. El isi spune "pot sa am grija de mine, ma descurc in orice situatie, nu am nevoie de nimeni, sunt suficient de capabil sa imi fie bine singur". A ramane celibatar anuleaza rolurile de partener, sot, parinte, roluri care implica anumite responsabilitati. Prin urmare a fi celibatar este si un act de evitare a responsabilitatilor. Exista insa si celibatarul de genul Don Juan, care isi pastreaza conditia de celibat pentru a putea ramane in rolul de cuceritor. ANXIETATE. Cu greu reusesc sa se apropie de cineva persoanele anxioase, cele care se gandesc tot timpul ca pica drobul de sare: "Daca din nou nu ma inteleg cu el/cu ea, daca nu e potrivit(a) pentru mine". Dificultati in a forma un cuplu au si persoanele confruntate cu dependenta materna, mai ales fetele aflandu-se in aceasta situatie. Este o singuratate pe care nu si-o doresc, chiar le exaspereaza, dar in acelasi timp nu pot iesi de sub tutela mamei. Totodata, cei care sunt influentati de parinti in alegerea partenerului se implica in relatii nepotrivite si atunci prefera sa ramana singuri.

STIRI

TENSIUNI. Campionatul Mondial de Fotbal reprezinta un motiv de cearta in multe cupluri, ajungandu-se uneori chiar la separare, a anuntat psihoterapeutul francez Volker van den Boom, initiatorul unei consilieri speciale cu ocazia acestui eveniment. El a avut aceasta idee inca din timpul precedentelor Campionate Mondiale din 2002 si Europene din 2004. De la debutul actualei competitii din Germania, peste 60 de cupluri au apelat la serviciile psihoterapeutului din pricina tensiunilor, reprosurilor si sentimentului de abandon resimtit de sotiile celor care in aceasta perioada sunt preocupati numai de fotbal. SOCIALIZARE. Barfele favorizeaza prietenia dintre oameni. Cel putin asa pretind cercetatorii americani care au studiat utilitatea afirmarii unor rautati despre ceilalti. Potrivit studiului, barfele apropie oamenii si favorizeaza relatiile sociale. Pentru a obtine aceste rezultate, cercetatorii au propus unor subiecti, care nu se cunosteau dinainte, sa asculte conversatia dintre doua persoane, dupa care li s-a cerut observatorilor sa spuna ce le-a placut si ce nu le-a placut la acele persoane. Cei care impartaseau aceleasi pareri rautacioase despre cei doi interlocutori s-au imprietenit foarte usor. EREDITATE. Sunteti celibatar convins si aveti dificultati in a pastra o relatie mai mult de cateva luni? Se pare ca este vina parintilor. Dar nu din cauza educatiei sau a exemplului pe care vi l-au dat, ci din pricina genelor pe care le-ati mostenit de la ei. Aceasta este concluzia unei echipe de psihologi olandezi si americani, care sustin ca celibatul se transmite genetic. Ei au studiat 8.000 de perechi de gemeni univitelini (au acelasi patrimoniu genetic) si bivitelini (diferiti din punct de vedere genetic). Rezultatul: gemenii identici mostenesc nu numai aceleasi gene, ci si comportamentul solitar.