Torsiunea de testicul

În medicină este posibil ca uneori durerea să fie singura manifestare a unei boli, neînsoţită de semne fizice. Astfel, durerea reprezintă elementul primordial în algoritmul diagnosticului.

Acest lucru este vizibil în diferitele forme clinice ale aceleiaşi afecţiuni: când cele însoţite de dureri intense aduc rapid bolnavul la medic, pe când cele cu dureri moderate, tranzitorii, temporizează prezentarea într-un serviciu al sistemului de sănătate, uneori cu efecte pe termen lung asupra organismului.

MOBILITATE ANORMALĂ
Testiculul se continuă cu un cordon ce urcă spre abdomen, conţinând vase de sânge, nervi şi canalul ce conduce producţia de spermatozoizi spre prostată. În mod normal, testiculul este fixat solid de structurile scrotale înconjurătoare. La 12% dintre bărbaţi, această ancorare este incompletă, din cauza unor defecte congenitale, permiţând o mobilitate anormală a organului.

RĂSUCIRE
Astfel, testiculul se poate roti, răsucind în diferite grade cordonul (o rotaţie incompletă sau chiar două complete), strangulând vasele şi reducând irigaţia sanguină a testiculului până la blocarea completă. Apar o durere intensă, dacă nu se corectează urgent, în câteva ore, şi necroza (moartea) testiculului respectiv.

Torsiunea este mai frecventă la bărbaţii sub 25 de ani şi mai ales în copilărie sau adolescenţă (chiar şi la nou-născuţi). După 30 de ani apare mai rar, dar este o eventualitate ce nu poate fi exclusă. În 90% dintre cazuri se manifestă unilateral (de obicei în partea stângă), dar de fiecare dată defectul este bilateral, interesând şi testiculul celălalt, impunând o corecţie chirurgicală simultană.

Torsiunea se produce în anumite circumstanţe: activitate fizică sau sexuală intensă, traumatisme locale, frig etc, fără a se putea face însă o predicţie reală a apariţiei manifestărilor patologice în funcţie de aceştia.

SIMPTOME
Torsiunea se caracterizează printr-o durere bruscă şi severă, apărută la nivelul testiculului, cu tumefacţia scrotului şi situarea testiculului mai sus decât normal, într-o poziţie atipică, uneori orizontală. Fenomenele locale sunt însoţite de greţuri, vărsături, febră, urinări frecvente, dureri în partea inferioară a abdomenului. Uneori se produce o detorsionare spontană a organului, dar cu pericolul repetării ulterioare (torsiune intermitentă).

Alteori, simptomele sunt severe şi impun prezentarea la medic. Dacă se intervine în primele şase ore, testiculul este salvat în 90% dintre cazuri. Dacă se temporizează în mod nejustificat, procentele de reuşită scad (50% la 12 ore şi 10% la 24 de ore).

NECROZA
Cea mai importantă complicaţie este desigur necroza testiculului, ce obligă la extirparea acestuia, lucru traumatizant pentru pacient. Alteori se ridică şi probleme ulterioare de fertilitate, care sunt greu de explicat, deoarece în numeroase cazuri, indiferent de etiologie, un singur testicul sănătos este suficient pentru a asigura secreţia fiziologică de hormoni masculini şi o producţie suficientă de spermatozoizi.

MODIFICĂRI PATOLOGICE
S-a constatat însă că o suferinţă îndelungată a unui testicul determină modificări patologice, probabil de natură autoimună, şi la cel opus, care pot merge până la atrofie ulterioară. Pe de altă parte, torsiunile intermitente, care se repetă, pot determina în timp o afectare a ţesuturilor. În fine, ar putea fi vorba şi de alte afecţiuni locale asociate, care trebuie investigate.

Toate aceste consideraţii sunt motive serioase pentru prezentarea rapidă la medic, chiar şi în cazul unor simptome moderate şi care dispar aparent fără alte consecinţe.

CHIRURGIE
Diagnosticul de torsiune de testicul este pus într-un serviciu de chirurgie sau de urologie, pe baza examenului fizic, uneori completat cu o ecografie. În timpul examinării, medicul poate încerca manevre de detorsionare, dar, indiferent de rezultatul acestora, fixarea eficientă în scrot a ambelor testicule trebuie rezolvată chirurgical, pentru a preveni recidivele.