Un donator = şase vieţi salvate

Primul pacient care a primit o inimă nou-nouţă sărbătoreşte zece ani de viaţă nouă. La acest eveniment, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş a lansat o campanie de conştientizare a importanţei donării de organe. Aceasta va încerca să îi convingă pe români că un simplu consimţământ poate fi ultima salvare a unor cazuri disperate.

Dan Precup are acum 64 de ani. În urmă cu zece ani s-a prezentat la medic la un control de rutină, care i-a spus că o parte din inimă i-a murit de câteva luni. Viaţa lui depindea de o intervenţie pe atunci neautorizată în România, total nouă pentru cardio­logi. În vară s-a dat permisiunea transplantului cardiac, şi la câteva luni a primit telefonul salvator: "Avem o inimă!". Inima unei tinere de 19 ani i-a salvat viaţa, dar a şi deschis istoria transplantului cardiac la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant de la Târgu-Mureş. A fost de fapt cel de-al doilea transplant cardiac din România, după ce dr Şerban Brădişteanu a efectuat o intervenţie similară la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca. Cea de-a treia inimă, transplantată cu succes, a ajuns la Nagy Zoltan la 7 ianuarie 1999. Aurel Minciună este din Târgovişte, a trecut prin patru stopuri cardiace, i s-a montat un stimulator cardiac, iar după 13 ani de suferinţă a răsărit soarele, după ce un tânăr de 23 de ani s-a nimerit să fie la locul nepotrivit. Exemplele continuă, cel mai recent transplantat are doar 26 de ani, a făcut intervenţia la 24 septembrie, iar acum se plimbă pe propriile picioare. "E o satisfacţie mare să vezi că poţi salva vieţi care altfel au foarte puţine şanse de a continua", a susţinut prof. dr Radu Deac, şeful Secţiei de Chirurgie Cardiovasculară a IBCvT Târgu-Mureş. "Transplantul este visul de aur al omenirii să-şi înlocuiască organele bolnave cu organe noi. Noi am adus aici tehnici care au fost inventate de alţii şi ne-am riscat şi renumele, pentru că la fiecare pas înainte pe care am încercat să îl facem erau câte 1.000 de indivizi care ne trăgeau înapoi din diverse motive", a completat dr Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. De fapt, de aici pornesc şi problemele, de la mentalitate.


APARATUL REVOLUŢIONAR
În primul rând, consimţământul rudelor este de cele mai multe ori imposibil de obţinut, motiv pentru care IBCvT împreună cu Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş au lansat o amplă campanie de informare, care se va întinde pe o durată de zece ani. Intitulată "Donarea şi transplantul de organe - un dar pentru viaţă", campania va încerca să îi convingă pe români că un simplu consimţământ poate fi ultima salvare a unor cazuri disperate. "Un donator poate să salveze viaţa a şase bolnavi, întrucât li se transplantează un ficat, alţi doi rinichi, doi plămâni şi o inimă", a subliniat prof. Radu Deac. Studiile arată că în Europa 15%-30% din candidaţii pentru transplant hepatic sau cardiac decedează înainte de a fi posibil transplantul. "Românii s-au mai deschis la mentalitate faţă de acum zece ani, dar pot să spun că, atunci când presa a vorbit despre traficul de organe, numărul celor care şi-au dat acceptul a scăzut dramatic", a precizat prof. Deac. Totuşi, transplanturile au continuat, iar IBCvT se mândreşte cu un număr de 32. Visul celor de la IBCvT este de a aduce în ţară aparatul revoluţionar care permite menţinerea în viaţă a inimii, de la prelevare până la transplant, care va creşte simţitor şansele de reuşită a operaţiilor, dar şi numărul de vieţi salvate. Prof. Radu Deac a declarat că a început deja demersurile pe lângă Ministerul Sănătăţii, iar în paralel Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş lucrează la un proiect pentru a obţine acest aparat pe linie de cer­cetare.