Neuronul este celula de lux, este celula nobila, componenta superba a creierului. Fiind de o asemenea superioritate, celula asta are insa si un inconvenient: neuronul ajuns la maturitate nu se mai poate inmulti. Neuronul poate doar trai si muri. Ne nastem cu un numar de neuroni si nu se reinnoieste aceasta zestre. Ba, prin inaintarea in varsta si prin stres, neuronii se distrug si mor. Greu actioneaza medicina, aproape imposibil cand se intampla necazuri la neuroni fie din cauza unor boli, fie din cauza unor accidente traumatice. Mai nou au aparut metode ale unei asa-zise neurochirurgii functionale.
Adica, o chirurgie care poate interveni pe creier si pe coloana. Deocamdata, neurochirurgia functionala trebuie sa actioneze pe simptomele bolilor. Neurochirurgia functionala este miniinvaziva. Iata cum actioneaza neurochirurgia functionala in cazul acelei boli grele numita Parkinson. Aceasta boala se manifesta prin unele rigiditati, astfel incat bolnavul arata ca o stana de piatra, nu se poate misca si nu poate vorbi, dar exista si derapaje in extrema cealalta.
Asa ca bolnavul de Parkinson poate ajunge la starea de tremuraturi. Daca boala Parkinson are leziunile pe creier limitate, neurochirurgia functionala actioneaza la punct tintit. Neurochirurgii produc o leziune punctiforma care poate ameliora starea bolnavului de Parkinson. Dar exista riscul ca, dupa repetarea tratamentului cu medicamente, sa se ajunga la preponderenta efectului advers. Adica, bolnavul de Parkinson de la rigiditate ajunge la prea multe miscari involuntare. Atunci se apeleaza la neurochirurgia functionala cu producerea de mici leziuni in puncte fixe, in creier, prin electrocoagulare.
Dar neurochirurgia functionala mai are la indemana o metoda: sa implanteze un stimulator in creier care sa dea electrosocuri la punctul fix pentru a produce leziuni, inlocuind electrocoagularea. Acest stimulator din creier seamana cu pacemaker-ul ce se grefeaza pentru ajutorarea inimii. Aceste metode de neurochirurgie functionala se aplica in maladia Alzheimer si in boala numita coreea.
Mai exista o metoda de viitor: transplantul de celule embrionare. Cel mai bine este sa transplantezi in creier celule embrionare care sa aiba acelasi ADN, cu alte cuvinte, aceste celule embrionare sa fie recoltate chiar de la bolnav. Deci trebuie cloante celulele embrionare proprii, care sa completeze zestrea de neuroni. E ca si cand ai cultiva piese de schimb specifice organismului tau. Prin acest transplant de celule embrionare s-ar actiona impotriva bolilor degenerative.
Si acum un fel de SF. Neurochirurgia va pune si cip-uri, adica proteze, care sa inlocuiasca zonele cerebrale. In cazul accidentelor care sectioneaza maduva, oamenii ajung paralizati. Daca neuronul nu invie, nici axonul neuronului nu invie, el fiind prelungirea neuronului prin maduva. Deci nu se regenereaza nici axonii care transmit fluxul nervos din creier. Nervii periferici pot sa se regenereze daca nu este distrusa teaca acestor nervi. In viitor, axonii vor fi inlocuiti cu cai sintetice de transmisie a comenzii nervoase. Exista roboti care comanda membrul paralizat. Un fel de orteze, care asigura functionarea unui membru paralizat.