Un plasture contra uitării

Boala Alzheimer nu se vindecă, însă depistarea precoce şi instituirea tratamentului adecvat îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor şi cresc durata de viaţă a acestora.

Boala Alzheimer nu se vindecă, însă depistarea precoce şi instituirea tratamentului adecvat îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor şi cresc durata de viaţă a acestora. Acesta este mesajul Societăţii Române de Alzheimer şi al Societăţii de Neurologie din România, care subliniază necesitatea diagnosticării precoce a acestei maladii. Boala Alzheimer debutează cu tulburări de memorie şi atenţie, urmînd ca în timp să apară modificări ale limbajului, lipsa comunicării, tulburări de comportament. Dacă pacienţii ar ajunge la medic la primele simptome, atunci boala ar putea fi controlată cu ajutorul tratamentelor.

În sprijinul acestor bolnavi şi al familiilor lor a fost lansat un nou tratament: un plasture a cărui substanţă activă este rivastigmina. Plasturele poate înlocui medicaţia orală, se aplică o singură dată pe zi pe braţ, torace sau spate. Substanţa activă din plasture se absoarbe prin piele, astfel încît nu mai apar efectele secundare ale terapiei orale: tulburări digestive, greţuri. Aproximativ 300.000 de români suferă de Alzheimer. Doar 25.000-30.000 dintre aceştia primesc tratament adecvat, tocmai pentru că ajung prea tîrziu la medic.

Sprijinul familiei

Conf. dr Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române de Alzheimer, atrage atenţia că această boală nu este o consecinţă a îmbătrînirii normale, ci o afecţiune a creierului care necesită diagnosticare precoce. Din nefericire, familia bolnavului – cea care trebuie să îl ducă pe acesta la medic – neagă realitatea, nu vrea să accepte că unul dintre părinţi poate suferi de Alzheimer.

La medic

După perioada de negare, familia trece printr-o fază de implicare excesivă, apar apoi sentimentele de furie, de vinovăţie şi abia în ultimul moment familia acceptă realitatea. "Dacă această fază de acceptare s-ar produce mai devreme, vîrstnicii ar ajunge la medic la timp. Pentru aceasta este nevoie de creşterea nivelului de informaţii cu privire la această formă de demenţă. De asemenea, este necesară dezvoltarea de servicii de îngrijire şi modificarea legii în favoarea familiilor care au în grijă persoane afectate de această boală", arată conf. dr Cătălina Tudose.

 
ÎNGRIJIRE. Viaţa unei familii cu un bolnav cu Alzheimer se schimbă radical, deoarece pacientul trebuie supravegheat permanent. "În România, prin lege, demenţa este recunoscută ca handicap, însă bolnavul primeşte însoţitor doar opt ore pe zi, în vreme ce el are nevoie de îngrijire 24 de ore din 24. Trebuie modificată legislaţia, astfel încît familiile bolnavilor să poată primi ajutor", arată conf. dr Cătălina Tudose.