In primele 24 de ore după infarct, starea pacientului este critică. Iar in următoarele zece zile, el se află sub atenta monitorizare a medicilor şi sub tratament intensiv.
In primele 24 de ore după infarct, starea pacientului este critică. Iar in următoarele zece zile, el se află sub atenta monitorizare a medicilor şi sub tratament intensiv. Infarctul este ca o rană la nivelul inimii, care are nevoie de cel puţin o lună pentru a se consolida vindecarea. Insă, pentru a inţelege mai bine cum se vindecă această rană şi cum decurge viaţa pacientului după infarct, medicul Gabriela Bicescu de la Secţia de Cardiologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti ne explică mai intăi de ce apare infarctul.
"Infarctul survine cănd un cheag de sănge astupă unul dintre vasele care irigă inima. Insă punctul de plecare al acelui cheag este ateroscleroza. Toate vasele noastre fac ateroscleroză, adică depunere de colesterol pe pereţii interiori ai vasului de sănge. Procesul de ateroscleroză incepe incă din copilărie. La maturitate, vasele de sănge incep să se ingroaşe mai mult sau mai puţin, in funcţie de anumiţi factori de risc: fumat, obezitate, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat şi deloc de neglijat factorii genetici. Sub acţiunea altor factori precipitanţi (puseu de hipertensiune arterială, stres puternic, efort fizic intens, expunere la temperaturi extreme, abuz de alcool), peretele vasului incărcat cu ateroscleroză se poate fisura. Şi aşa cum se intămplă cănd te juleşti la genunchi şi faci o coajă, tot astfel la nivelul peretelui respectiv se formează un fel de coajă pentru a opri săngerarea. Plăcuţele sangvine se adună in locul respectiv, iniţial avănd rolul de a repara fisura, dar in timp ele duc la formarea unui cheag care astupă vasul. Astfel apare infarctul."
Cănd moare o parte din inimă
De ce infarctul duce la apariţia unei leziuni la nivelul inimii? Pentru că partea de muşchi cardiac care era hrănită de respectiva arteră infundată nu mai primeşte sănge şi moare. Cănd moare un ţesut se produce durerea, şi astfel se explică apariţia durerii cardiace la declanşarea infarctului.
După infarct, inima işi modifică forma din cauza necrozării acelei porţiuni afectate de infarct. Partea neirigată cu sănge nu mai funcţionează bine, iar celelalte părţi ale inimii preiau sarcina acesteia. Ceea ce determină remodelarea cordului. Astfel in urma infarctului se produc modificări in geometria inimii, dar şi modificări structurale: locul unde miocardul moare se ingroaşă şi se fibrozează. Cu alte cuvinte, apare o cicatrice. Este foarte important ca acea cicatrice să fie de bună calitate, după cum spune dr Gabriela Bicescu. Formarea unei cicatrice "frumoase" depinde foarte mult de rapiditatea intervenţiei de la apariţia primelor semne ale infarctului, dar şi de respectarea tratamentului medical in prima lună şi in primul an de la infarct.
Este foarte important ca pacientul să se prezinte in timp util la spital. Există mijloace terapeutice (medicamente sau metode intervenţionale: angioplastia sau coronarografia) care pot dizolva acel cheag de sănge ce a produs infarctul. Insă este necesar ca bolnavul să ajungă la spital in primele şase ore de la apariţia unei dureri prelungite in piept. Această durere este insoţită de obicei de vărsături, transpiraţii reci, greaţă, iar uneori bolnavul poate să leşine. Insă, in unele cazuri, această durere poate să se manifeste ca o durere de stomac, in funcţie de localizarea infarctului. In cazul pacienţilor diabetici, durerile se manifestă diferit sau ei pot să nu aibă durere deloc. Infarctul la diabetici se poate manifesta printr-o arsură in piept, senzaţie de jenă, stare de ameţeală, valuri de transpiraţii, ameţeală, lipsă de aer.
Invăţătură de minte
Infarctul trebuie să fie invăţătură de minte pentru pacientul care are şansa de a scăpa cu zile. Viaţa lui depinde in continuare de voinţa de a fi un pacient disciplinat. El trebuie să asculte cu sfinţenie toate indicaţiile medicului. Sunt pacienţi
- tineri sau bătrăni - care văd moartea cu ochii, pentru că durerea in infarct poate fi extrem de violentă, dar după o zi, două de tratament spun că se simt bine şi nu mai vor să respecte indicaţiile medicului. Una dintre marile greşeli pe care le fac este că vor să se dea jos din pat in primele cinci zile de la incident. Medicul Gabriela Bicescu atrage atenţia că rolul statului la pat cinci zile după infarct este tocmai formarea unei cicatrice bune. Dacă indoi genunchiul cănd ai o rană, coaja se rupe. La fel se intămplă şi cu rana apărută in urma infarctului. Dacă inima este solicitată după infarct, rana nu se vindecă bine.
Un alt aspect de care trebuie să ţină seama pacientul este respectarea schemei de tratament. In spital, tratamentul e urmat intocmai, pentru că pacienţii sunt strict supravegheaţi. Insă, cănd ajung acasă, unii dintre ei neglijează tratamentul. O enormă greşeală fac cei care reiau fumatul. Este vital ca pacienţii cu infarct să renunţe definitiv la fumat, şi nu să reducă numărul de ţigări. Fumatul este unul dintre cei mai mari duşmani ai inimii. Dr Gabriela Bicescu mărturiseşte că rareori se intămplă să vadă un pacient cu infarct şi care nu e fumător.
O altă recomandare adresată pacienţilor cu infarct este respectarea unui regim alimentar, care de altfel nu este unul draconic. Este un regim echilibrat care ar trebui urmat de noi toţi şi fără să facem un infarct. Să reducem pe căt posibil grăsimile de origine animală, prăjelile, dulciurile concentrate. In schimb, dieta să fie bogată in legume şi fructe proaspete, peşte. In primul an după infarct, pacientul trebuie să meargă lună de lună la medicul cardiolog, să respecte tratamentul şi schema analizelor şi investigaţiilor recomandate in această perioadă. După aceea, toată viaţa, pacientul se va prezenta la cardiolog cel puţin de două ori pe an.
MERSUL PE JOS. După ieşirea din spital, pacientul va sta cuminte acasă in prima săptămănă, după care işi poate relua treptat activitatea. Cu timpul, este necesar să-şi facă un program astfel incăt să meargă pe jos zilnic, cel puţin o jumătate de oră. Porneşte progresiv cu mersul pe jos, la inceput zece minute, apoi un sfert de oră, pănă ajunge la minimum o jumătate de oră zilnic. Important este să meargă pe jos in pas iute, in cel mai rapid pas pe care şi-l poate permite.
CU NITROGLICERINĂ. Care e rostul mişcării? Pe de o parte, dacă pacientul stă mult la pat işi pierde forţa, iar pe de altă parte, mersul pe jos stimulează inima să-şi creeze vase noi şi sănătoase, care să preia sarcina celor bolnave. Cu căt inima are o funcţie mai aproape de normal, cu atăt pacientul are o calitate a vieţii imbunătăţită: durerile sunt reduse, respiră bine, nu oboseşte la cel mai mic efort. Evident, plimbările nu trebuie făcute in condiţii meteorologice nefavorabile: temperaturi extreme (caniculă sau ger), ploaie, vănt. Totodată, in timpul plimbărilor, pacientul va avea intotdeauna in buzunar nitroglicerină, in cazul in care apare durerea in piept.