2008 – Anul Mina Minovici

2008 este declarat “Anul Mina Minovici” în medicina românească. “Acest lucru este prilejuit de o triplă aniversare: 150 de ani de la naşterea marelui savant, 120 de ani de la susţinerea tezei sale de doctorat la Paris

2008 este declarat “Anul Mina Minovici” în medicina românească. “Acest lucru este prilejuit de o triplă aniversare: 150 de ani de la naşterea marelui savant, 120 de ani de la susţinerea tezei sale de doctorat la Paris şi de la alegerea ca membru al So­cietăţii franceze de Medicină Legală, precum şi 75 de ani de la moartea sa”, arată prof. dr Dan Dermengiu, directorul Institutului Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici”.

Notorietate

Absolvirea Facultăţii de Medicină din Bucureşti, licenţa în farmacie obţinută în 1881, bacalaureatul în ştiinţe şi litere în 1884, apoi doctoratul la Paris l-au ajutat pe Mina Minovici să capete notorietate în medicina universală. Până să ajungă să inaugureze prima morgă din Europa, Mina Minovici a fost nevoit să suporte o situaţie financiară destul de dificilă. Într-o scrisoare către doctorul I.C. Istrate, Mina Minovici aflat la studii la Paris mărturiseşte: “Luna aceasta am avut de plătit inscripţia şi lucrările pe primul trimestru şi am fost forţat, ca să pot plăti acestea, să renunţ a mânca de două ori pe zi, astfel că mănânc numai seara, iar dimineţile iau o ceaşcă cu lapte care trebuie să îmi ţină până seara”.

La 7 iunie 1888, Mina Minovici şi-a susţinut teza de doctorat la Paris, în acelaşi an devenind şi membru al Societăţii franceze de Medicină Legală. Întors în ţară, a inaugurat la 19 decembrie 1892, la Bucureşti, “Morga oraşului”, primul institut medico-legal din lume, care ulterior i-a purtat numele. Paul Brouardel, un celebru profesor de medicină legală din Franţa, a vizitat institutul lui Mina Minovici, apoi a ridicat la Paris un institut aproape identic cu cel din Bucureşti. După planurile româneşti au fost construite de asemenea institute de medicină legală în Pennsylvania (SUA) şi la Cairo (Egipt).

Încă de la întemeiere, Institutul de Medicină Legală (IML) din Bucureşti are spaţii speciale pentru expunerea şi conservarea cadavrelor în camere frigorifice, o cameră pentru autopsii, o cameră pentru fotografierea cadavrelor şi alta pentru fotografierea diverselor leziuni şi diformităţi, un laborator de chimie toxicologică, unde analizele se realizează pe organele luate de la cadavrele presupuse a fi otrăvite, un laborator de microscopie, un laborator de anatomie patologică, un muzeu care conţine instrumente folosite la comiterea unor crime sau sinucideri.

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut

Fraţii Mina şi Nicolae

Din 1896, Mina Minovici este autorizat să ţină un curs liber de medicină legală la Facultatea de Drept din Bucureşti. La 15 iunie 1919, a fost ales decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, alegere repetată în 1923, 1925 şi 1930. Nu numai Mina Minovici s-a remarcat în medicina românească şi internaţională, ci şi fratele său Nicolae. Acesta este singurul medic din istoria medicinei care a făcut experimente de spânzurare controlată şi care nu a murit ca urmare a acestora. Nicolae Minovici a fost, de asemenea, urmaşul lui Mina la conducerea institutului din Bucureşti. De numele celor doi fraţi Minovici sunt legate şi crearea în România a primului serviciu de ambulanţă din zona Balcanilor, şi inaugurarea primului spital de urgenţă din România, dar şi două muzee bucureştene, şi formarea unor so­cietăţi de specialitate – Societatea Română de Medicină Legală, Societatea de Salvare, Asociaţia generală a corpului farmaceutic şi cea a chimiştilor din România.

Mina Minovici a încetat din viaţă la 25 aprilie 1933. În aceeaşi zi, în faţa familiei şi a foştilor săi colaboratori a fost citită ultima dorinţă a profesorului: “Oriunde voi muri, corpul meu să fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus în capelă. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o paradă. Voi fi transportat la cavoul meu din Cimitirul Bellu cu dricul automobil. Soţia mea, care dispune de corpul meu, este rugată să nu-mi calce ultima dorinţă”.

MUMIE. La începutul secolului al XX-lea, Mina Minovici era considerat cel mai mare specialist în conservarea corpului uman. Din acest motiv, el a fost invitat la decesul multor membri ai caselor regale din Europa. Reţeta lui Mina Minovici are în componenţă două formule: una de îmbălsămare şi una de mumifiere. Prin această reţetă, Mina Minovici reuşea să conserve corpurile fără să extragă organele din interior. În muzeul din cadrul IML, există şi astăzi o mumie (foto) conservată în acest mod şi care are toate organele păstrate. De curând, această mumie a fost supusă unui examen la computerul tomograf (CT). Examenul CT a arătat că bărbatul mumificat – un om al străzii – a murit probabil din cauza unei tuberculoze pulmonare avansate.

DOTåRI. Potrivit documentelor vremii, “clădirea Morgei a costat comuna Bu­cureştilor 87.000 lei aur, iar statul a cheltuit alte 50.000 lei aur”. În 1985, ve­chea clădire a morgii a fost demolată. Lu­crările la actuala clă­dire au fost finalizate în anul 1989. În prezent, IML are la­boratoare ultramo­derne de toxicologie medico-legală pentru detecţia drogurilor, un laborator performant de genetică medico-legală etc.

MORGA. Cuvân­tul “morgă” îşi are originea în franţuzescul “morgue”, care înseamnă “figură”. În Franţa, înainte de apariţia fotografiei, deţinuţii erau duşi într-o cameră cu o singură ferestruică, înainte de a fi puşi în libertate. Deţinuţii e­rau priviţi prin fere­strui­că de toţi po­li­ţiş­tii din oraş, astfel în­cât odată puşi în li­ber­tate să fie identificaţi uşor dacă în­cal­că legea. Identificarea deţinuţilor sau “prinderea morgii” a­vea loc în camera în­chisorii unde erau de­puse şi cadavrele. De aici, cuvântul mor­gă s-a extins şi la institutele medico-legale.

MUZEU. Multe din­tre obiectele de studiu ale lui Mina Minovici pot fi văzute astăzi în Muzeul din cadrul IML. Aici se gă­sesc craniile ban­di­ţilor vremii sau ale victimelor unor accidente sau îm­puş­cări, omucideri, sche­lete ale unor copii mutilaţi, săbii, arme ale crimei sau chiar tatuaje desprinse de pe trupurile cadavrelor studiate de profesor.