Jet de urină slab, încât urologia a găsit metafora potrivită: “face pipi pe vârful pantofului”. Senzaţia că nu se goleşte vezica, urinare deasă, noaptea şi de 10 ori, blocaj urinar, infecţii renale, un veritabil blestem provocat de prostată bărbaţilor de peste 50 de ani. De altfel, dacă bărbaţii ar trăi 140 de ani, cum prevedea proiectul fiinţei umane, toţi ar muri de cancer de prostată. Explică această afecţiune un remarcabil urolog, profesor doctor general în rezervă Dan Mischianu, şeful Clinicii de urologie de la Spitalul Militar Central.
Umblă în popor vorba că boala canceroasă la prostată este o formă mai blândă, dar asta nu e în totalitate adevărat. Depinde de tipul de celulă canceroasă. Marele scriitor Fănuş Neagu s-a luptat cu cancerul de prostată opt ani, pe Florian Pittiş l-a omorât în opt luni. Până la 45 de ani, tinerii mai suferă infecţii la prostată, după 50 încep neplăcerile adevărate, în jurul vârstei de 80 de ani, circa 80% dintre bărbaţi au neplăceri la prostată. Forma necanceroasă se numeşte adenom de prostată. Cancerul de prostată trece prin trei etape, cancerul localizat doar în glandă, în faza a doua el a invadat şi vecinătăţile, iar în etapa a treia se descoperă metastaze, mai ales la oase. După 45 de ani, bărbaţii trebuie să se supună anual unui control, măcar un tuşeu anal, dar mai bine dozarea acelei glicoproteine eliberate de prostată PSA. Dacă PSA se situează între 0 şi 4, situaţia e normală, peste 4 este zona gri, necesitând o puncţie şi ecografie. Până la 45 de ani, bărbaţii urinează o dată pe noapte. După, se admit şi două urinări. Când se chinuie cu trei-cinci urinări pe noapte, chiar mai dese, este vorba de o afecţiune a prostatei. Se află în pipi firişoare de sânge, cresc concentraţiile de uree şi creatinină, se instalează infecţii. Până la operaţie se face şi tratament medicamentos, în adenomul necanceros, cu alfablocante şi inhibitori 5 alfa reductază. În cancerul de prostată se face şi tratament hormonal cu inhibitori, flutamidă, flucinom, leuprolit. În adenomul necanceros se scoate doar miezul prostatei, păstrând coaja, ca şi când scoţi feliile interioare ale unei portocale. În cancer se îndepărtează cu chirurgia clasică sau cu endoscopul toată prostata, la nevoie şi testiculele, pungile seminale, vecinătăţile, bolnavul devine eunuc, dar i se salvează viaţa. Radioterapia ulterioară cuprinde şi iradierea printr-un ac de aur radioactiv introdus în prostată, care scofâlceşte prostata bolnavă.
Apare destul de des şi cancerul de vezică urinară. Este boala care deteriorează extrem de mult viaţa pacientului. Se urinează cu sânge mai în fiecare zi, chiar cu cheaguri. Dacă tumoarea a atacat doar mucoasa vezicii, este încă superficial, se decupează tumoarea cu mucoasa şi zona de organ cu endoscopul. Dacă tumoarea este adâncă, în peretele vezicii, se extirpă toată vezica urinară şi vecinătăţile. Trebuie să se construiască o altă vezică urinară din intestinul gros sau subţire.