Autism: Univers indescifrabil

Alina plânge. Uneori lacrimile o podidesc pe stradă, în parc, în autobuz. Duce de mână doi copii, pe Rareş şi pe Antonia, al căror viitor pare pecetluit. Statul român i-a încadrat în gradul I de handicap. Amândoi suferă de autism şi, în ochii autorităţilor, sunt doar două nume în plus pe statul de plată al alocaţiilor suplimentare.

Alina plânge. Uneori lacrimile o podidesc pe stradă, în parc, în autobuz. Duce de mână doi copii, pe Rareş şi pe Antonia, al căror viitor pare pecetluit. Statul român i-a încadrat în gradul I de handicap. Amândoi suferă de autism şi, în ochii autorităţilor, sunt doar două nume în plus pe statul de plată al alocaţiilor suplimentare. Alina ştie însă că micuţii ei se pot recupera şi pot deveni copii normali. Dar pentru asta are nevoie de ajutor.
Antonia are 6 ani. Când fratele ei, cu doi ani mai mic, Rareş, a venit pe lume, fetiţa începuse să-şi îngrijoreze părinţii. Era agitată, nu reuşea să înveţe să vorbească şi nici nu îşi putea concentra atenţia asupra persoanelor care vorbeau cu ea. Nu privea pe nimeni în ochi. Diagnosticul venit de la medici a fost "autism". Părinţii micuţei nu ştiau nimic despre acest sindrom. Vedeau doar cum copila lor se învârte într-o lume a ei, în care ei nu puteau pătrunde. Antonia nu deosebea un zâmbet de o încruntare, râsetele de strigăte sau zgomotul apei de cel al unei maşini. Avea camera plină de jucării la care nici nu se uita. În schimb, putea să învârtă între degeţele, ore în şir, un băţ de chibrit, ca şi cum acesta i-ar fi oferit cea mai mare distracţie.

Învăţănd ABA

"Ne-am împăcat cu gândul că Antonia este bolnavă şi am încercat să căutăm soluţii. Speram ca măcar Rareş să fie bine, dar timpul nu făcea decât să ne confirme că şi el este autist. Semnele au fost evidente, le cunoşteam de la fetiţă. Rareş avea stereotipii – se legăna, plescăia din limbă, scutura mâinile constant, avea ecolalii... Doctorul n-a făcut decât să ne confirme bănuielile", povesteşte Alina, mama copiilor.
Părinţii Antoniei şi ai lui Rareş s-au văzut nevoiţi să caute singuri o soluţie pentru copiii lor. Singurul ajutor primit de la autorităţi a fost încadrarea celor mici într-un grad de handicap. Raza de speranţă a venit de la Fundaţia "Cristi’s Outreach for Children", unde copiii au fost primiţi în programul de terapie ABA. Applied Behavioral Analysis este o metodă de tratament care, dacă este începută la o vârstă cât mai mică şi este susţinută fără întrerupere, poate recupera aproape complet copiii cu autism. Din păcate însă, la Bârlad, acolo unde locuiesc Rareş, Antonia şi părinţii lor, singurul loc unde se face ABA este Fundaţia "Cristi’s Outreach". Aici vin copii din toată Moldova, iar locurile sunt limitate. Alina a reuşit să îi înscrie pe micuţii ei la doar patru ore de terapie pe săptămână. I s-a spus însă că nu sunt suficiente. Pentru recuperare "Antonia ar avea nevoie de 20 de ore de terapie pe săptămână, iar Rareş, de 40. Singura modalitate de a le face este acasă, în particular, cu personal specializat, dar o oră costă 30 de lei. Noi nu ne permitem să le plătim, aşa că deocamdată rămânem la cele de la fundaţie. Mă uit însă la copiii mei şi mi se rupe sufletul. Văd progresele pe care le-au făcut şi văd că ar putea face mult mai multe dacă le-aş putea oferi toate orele de care au nevoie", spune cu amărăciune Alina.
AjutaŢi!
Dacă vreţi să îi ajutaţi pe Rareş şi pe Antonia să păşească dincolo de lumea lor închisă, să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să poată merge într-o zi la o şcoală normală, faceţi o donaţie, cât de mică, în contul deschis la BRD Bârlad pe numele mamei copiilor – Noea Alina Mihaela:
Cont RON: RO32 BRDE 380SV 1760 2303 800.
Pentru mai multe detalii despre acest caz, Alina Noea poate fi contactată la numărul de telefon 0770-97.25.26.

Un îngeraş chinuit

La două luni şi jumătate, Andrei Niţă a cunoscut ce înseamnă suferinţa. Medicii i-au descoperit o malformaţie la inimă. Băiatul a fost operat şi a învins primul mare hop din viaţa sa. Dar încercările nu s-au oprit pentru sufleţelul blond cu ochi veseli. Andrei nu poate mânca nimic din ceea ce un copil de 5 ani ar putea să mănânce pentru că vomită tot. Hrana lui de fiecare zi e semilichidă şi băiatul o mănâncă din biberon. O operaţie la o clinică din Nurenberg îl poate scăpa de chinul de a nu putea mânca o ciocolată sau un sandviş. Costul intervenţiei este de 11.000 de euro. Cei care vor să-l ajute pe Andrei o pot face donând în conturile deschise pe numele mamei, Mihaela Niţă, la BRD Constanţa, Unitatea Pandurului. Cont RON: RO 76 BRDE 140 SV 4959 4401 400. Cont USD: RO 14 BRDE 140 SV 6280 5101 400. Cont EURO: RO 53 BRDE 140 SV 6280 5291 400.