Am primit de curand un e-mail care imi atragea atentia asupra unui articol pe tema intreruperilor de sarcina, aparut intr-un cotidian national.
|
|
Am realizat cat este de sensibil si delicat acest subiect si am constatat din nou ca e mai usor sa te arunci sa emiti judecati asupra celorlalti decat sa faci ceva... Cred ca mai devreme sau mai tarziu, voit sau nu, toti cadem in acest pacat. Si, ca sa nu fac exceptie de la regula, am sa va spun ce cred eu despre acest subiect.
Cand am primit acel e-mail (care se incheia vehement: "avortul este o crima!"), tocmai ce venisem de la un centru cu copii parasiti. Am inceput sa tremur de indignare - nu am eu capacitatea sa decid daca este o crima sau nu, dar abandonarea unui copil ce este? Poate are sanse..., dar in cele mai multe cazuri n-are. Am citit o poveste adevarata, a unei fete care a fost nascuta pentru a salva o casnicie. Casnicia nu a fost salvata, iar fata a fost lasata de izbeliste. Ea, personal, ar fi preferat sa nu se nasca, decat sa fie chinuita de indiferenta parintilor.
De aceea, cred ca mania cititorilor nu este indreptata impotriva cui trebuie - nu trebuie sa lupti impotriva efectului, ci a cauzei. Intreruperile de sarcina si abandonul sunt efecte. Cauzele sunt multe si diverse, dar cred ca, cu putina bunavointa din partea noastra - a tuturor celor care se reped sa arunce cu pietre - , ar putea fi tinute in frau.
O cauza este lipsa de educatie. Copiii, deja, stiu cum se fac copii. Ar trebui - in timpul orelor de educatie sexuala - sa vada insa si ce inseamna sa fii copil abandonat. Sa-i viziteze, sa-i vada, sa le vorbeasca... sa inteleaga unde poate duce lipsa de responsabilitate!
Citește pe Antena3.ro
Sunt familii care doresc sa infieze un copil si sunt supuse la lungi evaluari psihologice. Dar nu se fac astfel de evaluari si celor care ii fac! Daca o familie face un copil si il abandoneaza nu ar trebui sa i se faca macar un examen psihologic la urmatorul?
Sunt diverse campanii de protectie sociala initiate de stat sau de organizatii nonguvernamentale, dar cele mai multe sunt efemere. Pentru a se schimba mentalitati si stiluri de viata bine inradacinate sunt necesare campanii consistente si constante, in care sa fie implicati activ liderii comunitatilor: invatator, preot, medic.
Suntem tentati sa ne uitam in dreapta si in stanga (mai mult in dreapta decat in stanga) si sa-i copiem pe cei mai civilizati (credem noi). Nu stiu de ce nu incercam sa ne insusim si exemplele bune. Sunt orase in care comunitatea, din dorinta de a-i ajuta pe cei in nevoie, se aduna si gaseste solutii. De exemplu, acele petreceri in aer liber la care participa concitadinii, fiecare cum poate. Unii gatesc, altii cumpara, se distreaza, dar aduna si o suma pe care o cedeaza familiei care are nevoie de ajutor. Dar asta inseamna sa te intereseze bunastarea intregii comunitati - sa-ti pese si de cel de langa tine...!