Ce la camasa mortii la punga de plastic

Din pantecul obez al avionului Hercules n-au coborat nici tanchete, nici echipe de parasutisti, din trapa bazdaganiei zburatoare a coborat un tanar subtire ca o grisina, cu o punga de plastic in mana.

Sorin Miscoci, cel care ne-a facut sufletul sa planga doua luni, cel care ne-a obsedat cu privirea lui ingrozita si camasa portocalie a mortii. Acum zambea fericit cu o punga de plastic in mana. De la camasa mortii la o punga de plastic! Uneori fericirea este adusa de gesturi atat de obisnuite. Parca toate simtirile lumii s-au adunat in chiotul lui Marie-Jeanne! Descatusare, prea plin de bucurie, disperare rabufnita abia acum, acasa. Si ea era fericita cu punga de plastic in mana. A aruncat-o pe pista de avioane doar ca s-o cuprinda cu toata fiinta pe sora ei care alerga s-o pupe. Marie-Jeanne gusta si ea din fericirea de a tine lejer in mana o punga de plastic, nu o mai inlantuiau la maini catusele, nu o mai atingea teava Kalasnikovului la tampla. Cei trei ziaristi castigasera o mare victorie, victoria vietii impotriva mortii. Si fericirea lor se compunea din lucruri banale, fericirea lor era viata obisnuita, crampeiul acela atat de pretios de viata zilnica. Atunci cand scapa de falfaitul de aripa al mortii, oamenii isi aduc aminte de bucuria lucrurilor banale. Un mare medic, in acelasi timp vedeta de radio, de televiziune si de gazetarie, doctorul Arcadie Percek se imbolnavise la un moment dat de o maladie ticaloasa - "numai un doctor putea sa faca o asemenea boala parsiva" - i se infundasera cele mai mici canale din ficat, nu mai putea manca, ii era lehamite si de cele mai scumpe bunatati. L-a operat un alt profesor, marele chirurg Setlacek. Cand s-a trezit din anestezie, fericit, doctorul Percek a spus: "Cel mai tare imi doresc sa mananc un pateu de ficat din conserva de tabla". Bucuria faptului marunt, obisnuit. Aproape s-au uitat uralele multimii cand in Voluntari adolescenta slabuta a fost ridicata din fantana cu franghiile si in bratele ei se afla fetita cazuta in put. Numai trupul firav al voluntarei din Voluntari putea incapea pe gaura ingusta a fantanii, unde pierea copilul cazut. Oana Furnica se oferise s-o salveze pe fetita de 3 ani. De trei ori a incercat s-o prinda si n-a ajuns cu mainile la fetita cazuta in adancul ucigas al putului. A patra oara, franghiile au scos-o la suprafata cu fetita de 3 ani imbratisata strans. O apucase cu varful degetelor. Tanara, coborata cu scripeti in intunecimea friguroasa a fantanii, tremura toata, ii tremurau mainile, genunchii, carnea obrazului. Tremura de frig, tremura de incordare.
I-a pus-o in bratele mamei pe micuta salvata de la moarte si, cu glas putintel, a cerut: "O coaja de sapun sa ma spal pe fata, simt malul fantanii". Pe adolescenta saraca din Voluntari posturile de televiziune din Germania au declarat-o "omul saptamanii" si au invitat-o ca pe o eroina in talk-show-uri.