Coagulare electrică sau stimulator în creier

Parkinsonul este o boala cumplita, care-l transforma pe om fie intr-o piatra rigida in nemiscare, fie intr-o jalnica tremuratura generala. O ruina a facut Parkinsonul din atleti, staruri de cinema, boxeri, politicieni... Renumit pentru eschivele lui de sarpe unduitor, pentru jocul de picioare derutant, Cassius Clay nu primea multi pumni, transformand meciul dur de box intr-o eleganta partida de scrima. Si totusi, inclusiv pe celebrul Cassius l-a daramat teribila boala Parkinson, astfel incat este impins de la spate ca un bustean pentru a se deplasa, iar vorbirea ii e incalcita de parca ar avea prenadez pe limba. In aceeasi stare de ruina l-a adus Parkinsonul si pe talentatul si frumosul artist Cornel Constan­tiniu. Nu prea stie medicina mondiala cum se instapaneste boala asta groaznica si nici cum s-ar putea rezolva. Medicamentele incearca sa tina pe loc Parkinsonul, macar sa nu se agraveze ma­ladia. Dar dupa repetarea terapiei cu medicamente se ajunge la preponderenta efectului advers, se lupta cu rigiditatea si se ajunge la starea de tre­mu­raturi, la prea multe miscari in­vo­luntare, necontrolate. In aceste conditii se trece la neurochirurgia functio­na­la. Se fac leziuni cu electrocoa­gulare in anumite puncte ale creierului. Dar se poate monta in creier si un stimulator, asemanator pacemakerului cardiac, menit a tri­mite electro­socuri la punct fix. Metoda implantarii unui stimulator in creier da electrosocuri pentru a genera mici leziuni controlate in creier ca in electrocoagulare. Aceste metode vor sa lupte si cu maladia Parkinson, dar si cu maladia Alzhaimer, si cu boala Coreea. Mai exista si solutia transplantului de celule embrionare. Neuronul ajuns la maturitate, nu se mai inmulteste. El poate doar trai si muri. Ne nastem cu un numar fix de neuroni care se distrug si mor prin inaintarea in varsta. Transplantul de celule embrionare ar face mai mare zestrea de neuroni, menite sa secrete in­termediari pentru functionarea neuronilor. Cel mai bine este ca aceste celule embrionare sa aiba acelasi ADN, deci sa se faca o clonare a celulelor embrionare proprii care sa completeze zestrea de neuroni. E un fel de cultivare a unor piese de schimb pentru organismul propriu.