De la mucegai la antibiotice

Observatia lui Pasteur din 1878, cum ca bolile infectioase sunt cauzate de germeni, a fost decisiva in descoperirea antibioticelor. Oamenii de stiinta au pornit in cautarea unei solutii pentru distrugerea sau macar incetinirea raspandirii acestor germeni in organism. Scopul cercetatorilor era de a gasi asa-numitul "glont magic", care trebuie sa distruga bacteriile, insa fara sa afecteze in vreun fel organismul bolnavului.

Premiul Nobel

O intamplare petrecuta in anul 1928 avea sa schimbe pentru totdeauna cursul medicinei. Bacteriologul de origine scotiana Alexander Fleming a plecat in vacanta, lasand in laboratorul sau o lamela cu o cultura de bacterie. Cand omul de stiinta s-a intors din vacanta, lamela era acoperita cu mucegai. Analizand cultura la microscop, Fleming a constatat ca toate bacteriile disparusera. Explicatia? Tot Fleming a fost cel care a constatat ca unele microorganisme secreta niste substante care au capacitatea de a distruge bacteriile. Mucegaiul, numit Penicillium Notatum, a dat numele substantei miraculoase care distrugea germenii: penicilina. Desi a facut o descoperire colosala, Fleming nu a putut extrage din mucegai o substanta pura, careia sa-i testeze eficacitatea la animale si oameni. Abia zece ani mai tarziu, Howard Florey, Ernst Chain si Norman Heatley au reusit sa produca un medicament si sa-l foloseasca impotriva infectiilor cu Staphilococcus. In timpul celui de-al doilea razboi mondial au folosit medicamentul pe scara mica, desi costurile de productie erau foarte mari. Ranitii in razboi erau tratati cu penicilina impotriva pneumoniei, febrei rosii si altor boli infectioase.

In aceeasi perioada, Florey si Chain i-au informat pe americani despre efectele penicilinei. Pentru ca, spre deosebire de Anglia, SUA dispuneau de mijloace materiale, au inceput productia pe scara larga a penicilinei, revolutionand terapia bolilor infectioase. In 1945, Florey, Chain si Fleming au primit Premiul Nobel pentru descoperirea penicilinei.

Rezistenta

Dupa succesul pe care l-a inregistrat penicilina, oamenii de stiinta au incercat descoperirea de noi antibiotice care sa vindece si alte boli provocate de bacterii. Au incercat mai intai sa gaseasca un mijloc de a distruge bacteriile care devenisera rezistente la penicilina. Au facut acest lucru prin modificarea chimica a penicilinei, obtinand derivati, precum ampicilina. Intre anii 1950 si 1960 au fost descoperite cele mai multe clase de antibiotice. Desi parea ca aceste medicamente castigau teren in fata bolilor infectioase, bacteriile dobandeau rezistenta in fata lor, fiind nevoie de noi tratamente.

Naturale si sintetice

"Antibioticele au fost mai intai naturale. Apoi s-a folosit structura naturala ca baza de plecare pentru a se ajunge la productia unor antibiotice de semisinteza si de sinteza", explica prof. dr. Dumitru Lupuleasa, decanul Facultatii de Farmacie din Bucuresti. Astazi exista un numar foarte mare de clase de antibiotice, grupate dupa structura lor. De la penicilina lui Fleming au aparut cefalosporinele (de genul cefaclorului), macrolidele (eritromicina), lincosamidele (clindamicina), aminoglicozidele (streptomicina, gentamicina), tetraciclinele (tetraciclina, doxiciclina), amfenicolii (cloramfenicol), chinolonele (ciprofloxacina) si antibioticele polipeptidice (bacitracina). Iar industria antibioticelor este in continua dezvoltare. Un numar foarte mare de centre de cercetare incearca astazi dezvoltarea unor noi clase de antibiotice.

INEFICIENT. La mijlocul anilor ’50, penicilina era disponibila in Europa si SUA sub forma de tablete, fara sa fie nevoie de o reteta pentru a o procura din farmacii. Pentru ca era accesibil tuturor, medicamentul a inceput sa fie utilizat necorespunzator in boli neinfectioase. Se credea ca penicilina este un medicament miraculos, care vindeca toate bolile, inclusiv pe cele care nu erau provocate de bacterii. Fleming a avertizat insa ca folosirea necorespunzatoare a medicamentului poate crea o rezistenta a bacteriilor.

MIRACULOS. Pana la descoperirea penicilinei, victimele incendiilor mureau frecvent din cauza infectiilor bacteriene. In 1944, doctorul Merck, de la Spitalul General Massachusetts, SUA, a salvat cu penicilina mai multe victime ale unui incendiu. Tratamentul miraculos s-a bucurat din acel moment de succes in SUA.

RECUNOASTERE. In 1945, Comitetul Nobel i-a inmanat lui Alexander Fleming premiul pentru descoperirea penicilinei, una dintre cele mai mari realizari ale medicinei

REPERE

STREPTOMICINA. In 1943, doctorul american de origine ucraineana Selman Waksman a anuntat descoperirea streptomicinei, primul antibiotic impotriva tuberculozei. In 1952, descoperirea i-a adus Premiul Nobel. Tot Waksman este cel care a introdus termenul de "antibiotic", cu sensul de "impotriva vietii" (anti-impotriva si bios-viata). SPIRITE RELE. Documentele vechi arata ca mucegaiul ar fi fost folosit chiar de acum 3.000 de ani de egipteni, chinezi si indienii din America Centrala. Ei aplicau mucegaiul pe rani infectate si pe iritatii, crezand ca efectul miraculos se datoreaza faptului ca alunga spiritele rele ce provoaca bolile. IN ROMANIA. Intre 1948 si 1956, Romania importa antibiotice, intrucat ele nu se produceau in tara. Prima fabrica de antibiotice din Romania a fost infiintata la Iasi, in 1956. Profesorul Matei Bals a fost unul dintre medicii infectionisti care au sprijinit dezvoltarea acestei metode de tratament. LIZOZIM. In 1921, Alexander Fleming a descoperit in lacrimi un microorganism care distruge alte culturi de bacterii. Lizozimul, asa cum a fost botezat de Fleming, a fost primul agent antibacterian descoperit vreodata. NEREUSITA. Inainte de Fleming, doi doctori germani, Rudolf Emmerich si Oscar Low, au descoperit prima medicatie impotriva unor germeni. Ei au izolat bacterii din rani infectate si au creat un antibiotic. S-a dovedit insa ca medicamentul avea efecte secundare, motiv pentru care nu a mai fost folosit.