Lucru cel mai simplu de înţeles în cazul unei tumori cerebrale este faptul că craniul este o cutie osoasă, care nu se poate dilata. Orice formaţiune care apare în interior apasă asupra structurilor creierului deteriorându-le grav. Firesc, tumorile cerebrale, în jumătate dintre cazuri, îşi fac simţită prezenţa prin dureri de cap, dar şi prin vărsături. Iată însă şi alte simptome ce anunţă formarea unei tumori cerebrale. Tumorile cerebrale duc la tulburări ale funcţiilor cognitive, de cunoaştere. Bolnavul îşi pierde memoria, iar când tumoarea este în emisfera stângă a creierului se pierde şi limbajul. Suferindul nu mai înţelege nici semnificaţia cuvintelor, el vorbeşte şi nu ştie ce vorbeşte sau înţelege, dar nu poate vorbi decât în silabe. Când tumoarea este în emisfera dreaptă, bolnavul îşi neglijează partea stângă. Îşi ignoră mâna stângă, piciorul stâng ca şi când n-ar exista.
Bolnavul cu tumoare în emisfera dreaptă ocupă doar partea dreaptă a patului şi nu-şi mai recunoaşte piciorul şi mâna stângă. Tot din pricina unei tumori în emisfera dreaptă apar tulburări de gesturi. Bolnavul nu mai ştie să facă nodul la cravată, nu mai ştie să-şi pună pijamaua, nu mai ştie să închidă uşa. Se comportă ca şi când ar avea doar o jumătate din corp. Dacă tumoarea se află în partea occipitală apar tulburări de vedere. Bolnavul vede ce e în jur, dar nu-şi dă seama de semnificaţia celor văzute. Vede pe stradă o persoană apropiată, dar nu o mai recunoaşte. Tumorile cerebrale produc şi epilepsii. De exemplu, epilepsia de tip Jackson, adică o epilepsie motorie cu mişcări involuntare. Când tumoarea se află în lobul frontal ascendent, bolnavul are convulsii la picioare care se extind apoi la mâini şi la faţă. Suferindul nu-şi pierde cunoştinţa. Când tumoarea este în lobul frontal jos, mişcările involuntare apar mai întâi la buze. Poate provoca şi epilepsia senzitivă. Bolnavul nu mai are convulsii, dar simte o senzaţie de amorţeală, înţepături, dar tot în succesiunea picior-mână-faţă. Tumorile cerebrale pot conduce şi la epilepsia temporară cu crize de genul “deja-văzut”, “deja cunoscut”. Bolnavul îl ia în braţe pe stradă pe un străin pe care nu-l cunoaşte. Apare şi reversul. “Jamais vu, jamais connu”, când suferindul nu-şi mai recunoaşte familia. Extirparea tumorii trebuie să vizeze conservarea a cât mai mult din ţesuturile vecine. Extirparea tumorii este urmată de radioterapie şi de cura cu citostatice aplicabile local.