Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Analiza recentă, condusă de cercetători de la Institutul de Știință Weizmann din Israel, sugerează că aproximativ 55% din variația duratei de viață umane este influențată de gene.
Acest lucru este mult mai mare decât estimările anterioare, de aproximativ 20-25%, măsurătorile ajungând până la doar 6% în unele studii.
Concluziile au implicații pentru înțelegerea rolului geneticii în îmbătrânire și căutarea genelor asociate în mod specific cu longevitatea, potrivit cercetătorilor.
„Timp de mulți ani s-a crezut că durata vieții umane este modelată aproape în întregime de factori non-genetici, ceea ce a dus la un scepticism considerabil cu privire la rolul geneticii în îmbătrânire și la fezabilitatea identificării factorilor genetici determinanți ai longevității”, spune biologul molecular Ben Shenhar, de la Institutul de Știință Weizmann.
Cauzele mortalității
Modurile în care viața umană se poate sfârși pot fi împărțite în două categorii: intrinseci și extrinseci. Decesele intrinseci sunt determinate de factori interni, precum îmbătrânirea și genetica, în timp ce decesele extrinseci se referă la accidente, infecții și alte cauze externe.
Cercetătorii au dorit să calculeze adevărata influență a mortalității extrinseci asupra datelor anterioare.
În multe dintre datele istorice utilizate în studiile anterioare, cauzele decesului nu au fost surprinse suficient de detaliat, ceea ce a făcut dificilă distincția dintre diferiți factori.
Cercetări pe gemeni
Cercetătorii au analizat acum date despre mii de gemeni, inclusiv date despre frați crescuți separat, care nu fuseseră luați în considerare anterior, în studiile privind ereditatea duratei de viață.
Datele despre gemeni sunt cruciale pentru studiile genetice, separând efectele genelor asupra unui individ de tot ceea ce vine după naștere, cum ar fi alegerile stilului de viață, dieta și educația.
Cauzele extrinseci ale decesului au fost selectate folosind modele matematice ale mortalității care sugerează că decesele sunt mai susceptibile de a fi intrinseci cu cât îmbătrânim.
Nu numai că rezultatele s-au potrivit îndeaproape cu datele din lumea reală, dar noua estimare de 55% este, de asemenea, mai aproape de estimările existente privind genele, care explică variațiile altor aspecte ale fiziologiei noastre, cum ar fi înălțimea.
„O astfel de ereditabilitate ridicată este similară cu cea a majorității celorlalte trăsături umane complexe și cu ereditabilitatea pe durata vieții la alte specii”, scriu cercetătorii în lucrarea lor, potrivit sciencealert.com.
Deși noua cercetare nu contrazice neapărat studiile anterioare, aceasta sugerează că datele pe care le-am folosit anterior nu au spus întreaga poveste când vine vorba de echilibrul dintre viață și moarte.
Cercetătorii încearcă acum să își testeze concluziile cu seturi de date moderne care fac o treabă mai bună în separarea diferitelor cauze de deces. Descoperirea faptului că genetica are o astfel de importanță în determinarea duratei de viață ridică întrebări cu privire la care gene au cea mai mare importanță și cum funcționează acestea - două posibile domenii pentru cercetări viitoare.
„Dacă ereditabilitatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru căutarea de variante genetice care prelungesc durata de viață pentru a înțelege biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic”, spune Shenhar.
Citește pe Antena3.ro
