x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate Dorin Sarafoleanu: În vertijele cu vărsături trebuie să se modifice brusc poziţia capului şi corpului

Dorin Sarafoleanu: În vertijele cu vărsături trebuie să se modifice brusc poziţia capului şi corpului

de Florin Condurateanu    |    04 Iul 2017   •   14:22
Dorin Sarafoleanu: În vertijele cu vărsături trebuie să se modifice brusc poziţia capului şi corpului

Vertijele, senzaţia că se învârt toate lucrurile în jurul suferindului sau se învârteşte el ca un titirez, sunt o boală  care apare din pricina unor perturbări în lichidul din labirintul urechii medii.

Florin Condurăţeanu:- Domnule profesor Dorin Sarafoleanu, unii se vaită de ameţeli de parcă s-ar învârti pe căluşeii de lemn de la caruselul din iarmaroc. ce e cu pierderile acestea de echilibru?

Prof. Dorin Sarafoleanu:- Tulburările de echilibru sunt dependente de starea labirintului din urechea medie, de ochii cu bună acuitate, de situaţia scheletului, a articulaţiilor, a muşchilor. Aceşti muşchi sunt comandaţi de creier; când acesta a primit semnale de la unii senzori cum că s-a pierdul echilibrul, muşchii din ordinul creierului trebuie să restabilească starea de echilibru al corpului. La vârsta a treia aceste importante componente ale echilibrului au suferit modificări nefavorabile şi de aceea vârstnicii au tulburări de echilibru. Susţin tot timpul rolul bastonului, care să asigure un punct de siguranţă, dar s-a pierdut obiceiul sprijinirii în baston, care dădea şi o distincţie. Revenind la vertije, unii simt că se învârt lucrurile în jurul lor sau că ei se rotesc precum un titirez, plus o senzaţie de prăbuşire în abis. Oamenii s-au obişnuit să-şi pună singuri diagnosticul în aceste vertije, zic cum că au sindromul Menier. Este o eroare; din totalul de vertije doar 15% sunt sindroame Menier, restul de 85% înseamnă vertijul paroxistic benign, un vertij banal poziţional, care trece spontan după 30-40 de secunde, nu e însoţit de tulburări neuro vegetative ca greaţa, transpiraţia, deranjul la lumină. În vertijul paroxistic benign nu se mişcă globii oculari ca în cel Menier.

F.C:- Care sunt simptomele acestui vertij Menier, mult mai rar, dar mai grav?

Prof. D.S:-Sindromul Menier este un vertij complet, însoţit de mişcarea globilor oculari, ei se zbat rapid în lateral. Pentru a nu se prăbuşi, suferindul de Menier stă cu un picior mai depărtat pe partea unde este afectat labirintul. Cel cuprins de sindromul Menier nu merge drept cu ochii închişi, se mişcă aiurea, amintind de forma unei stele. Spre deosebire de vertijul paroxistic benign, sindromul Menier e însoţit de tulburări neurovegetative, greaţă, scăldarea în transpiraţie, suferindul nu stă în picioare, se aşează pe pat, e deranjat puternic de lumină. Sindromul Menier ţine câteva ore, 6-12 ore, apoi suferindul doarme mult. Fenomenele deranjante scad, inclusiv ţiuiturile în urechi şi înfundarea acestora.

F.C:- Tratamentul ?

Prof. D.S:-Sindromul Menier de vertij complicat nu are un tratament specific. Injecţii sau perfuzii cu neuroleptice pentru decuplarea de la senzatia de greaţă, de transpiraţii. Se folosesc şi diuretice pentru eliminarea lichidului, de împuţinare şi a lichidului din labirint. În urmă cu peste 20 de ani se prescriau medicamente împotriva vărsăturilor şi vertijului. Dar bolnavii erau ameţiţi luni de zile. Azi medicamentele împotriva vertijului se dau maximum 3 zile, apoi suferindul de sindromul Menier e obligat să se mişte mult. Se renunţă la fumat, alcool, cafea, se limitează sarea şi condimentele. Vertijele paroxistice benigne trec spontan după 30 de secunde sau când suferindul se întoarce pe partea cealaltă. În urechea medie, în labirint există un lichid endolimfatic prin care plutesc nişte pietricele, otoliţi. Aceste pietricele cad pe crestele labirintului şi astfel pornesc informaţii spre creier, acesta comandă recăpătarea echilibrului prin musculatură. Cu timpul, prin perturbările de metabolism, prin obezitate, sedentarism, nutriţie se strică plutirea otoliţilor, care se fărâmiţează, plutesc dezordonat, excită haotic crestele din labirint. Unori se schimbă în rău şi compoziţia limfei. Astfel apar vertijele paroxistice benigne. Dacă se repetă schimbarea poziţiei pacientului vertijul acesta “oboseşte” şi dispare

Medicii ORL-işti fac manevre asupra capului şi corpului suferindului de vertij. Culcat pe o parte, brusc medicul îl întoarce pe suferind pe partea cealaltă şi vertijul dispare în 30 de secunde.

Întoarcerea bruscă repoziţionează otoliţii în limfa din labirintul urechii medii. După ce ORL-istul face vreo două şedinţe de repoziţionare, suferindul de vertij poate să-şi facă singur aceste manevre. 

×
Subiecte în articol: dorin sarafoleanu vertij