Ei, biruitorii

Glasu-i patrunzator cantand colinde parea totusi o mult-asteptata mangaiere. Voce puternica, barbateasca, dar avand in ea si blandetea pe care numai in seara de Craciun o are. "Un trandafir cu gand curat sa poarte flori de-ncununat", din pacate trandafir transformat de cruzimea unora in spini pe fruntea lui Iisus. Ionel Man, student la Conservatorul din Cluj, ne bucura cu un colind care rascoleste toata zestrea de sensibilitate din suflet. Ionel Man canta cu privirea dusa departe. Pleoapele se misca mai des ca la altii. Se zbat ca aripile unui fluture. Ii intind mana sa-l felicit pentru splendida cantare. Nu indreapta spre mine mana si o clipa sunt derutat. "Ionel, vrea sa-ti dea mana!", spune tatal, preot ortodox din Cluj. Si atunci, Ionel Man, student la Conservator, ridica mana si incepe prin aer sa-mi caute palma. O gaseste cu greu si simt fiori de suflet in strangerea de mana a tanarului artist. Ionel Man este orb. S-a nascut in nevedere, ropote de aplauze i-au insotit finalul colindului in sala Parlamentului Romaniei. In spate, pe peretele salii de Parlament, splendidele picturi ale lui Gheorghe Aschileanu. Galopul cailor din tablou, semn al visului lui Gheorghe Aschileanu spre libertatea miscarii. Miscare pe care picioarele profesorului de pictura Gheorghe Aschileanu nu o are. Gheorghe Aschileanu de 15 ani se afla intr-un carucior cu rotile. Langa tabloul cu herghelia alergand in libertate se afla tabloul Papei Paul. Pictorul din Ardeal ne-a facut tabloul Papei pentru care Sfantul parinte i-a multumit primindu-l la Vatican. Tabloul pictat de Gheorghe Aschileanu a intrat in galeria renumita a Vaticanului. Langa tablourile de aleasa sensibilitate ale pictorului Aschileanu, tintuit in scaunul cu rotile de un destin ciudat si nedrept, se afla icoanele pictate de Cristian Costras. Pictorul din Bacau picteaza pe burta, ii e greu sa picteze in pozitie verticala, fiindca ii lipseste un picior, indepartat de chirurg fiindca era plin de cancer. Asadar, Cristian Costras mai usor picteaza sprijinindu-se in coate pe podea, fiindca orele lungi in picioare ii produc dureri acolo unde vechea proteza apasa ciotul de picior. Un om de mare suflet si de aleasa inteligenta, Silviu Prigoana, s-a straduit si a organizat la Parlament o expozitie de arta a oamenilor cu un mare necaz de sanatate, artisti purtand prin viata un handicap, pecete a unei boli care nu a ales. I-a fost alaturi presedinta Ligii pentru Ajutorarea Persoanelor cu Handicap, doctor Luminita Gheorghiu. Aceasta liga, infiintata de inimosul om de afaceri Silviu Prigoana si de Luminita Gheorghiu, a vrut sa arate lumii intregi ca acesti oameni aflati in carucior cu rotile sau fara picior, sau fara vedere dau lectii de demnitate, invingandu-si infirmitatea prin arta si prin preaplinul de sensibilitate. Profesorul de pictura Gheorghe Aschileanu se dusese la mormantul bunicului sa aseze un buchet de flori, ca multumire ca-l crescuse imediat dupa ce-si luase Bacalaureatul. Pe aleea cimitirului, peste Gheorghe Aschileanu s-a prabusit un monument funerar ingropandu-l in globul de piatra si lasandu-l paralizat de la mijloc in jos. "Demnitatea noastra inseamna lupta de a fi verticali sufleteste. Nu noi am ales arta, probabil ea ne-a ales pe noi. Intr-un fel, eu l-am adus in fata publicului pe Ionel Man, studentul fara vedere. Cand l-am auzit cantand prima data, am simtit ca trebuie sa alerg sa-l imbratisez, abia apoi mi-am reamintit ca eu inca nu pot sa merg." Cristian Costras, pictorul fara un picior din Bacau, a stat trei zile in picioare la aranjarea expozitiei. I-a permis noua proteza de picior, facuta la firma de protezare infiintata de Silviu Prigoana, proteza facuta cu atata mestesug si cu materiale atat de usoare, incat, atunci cand a plecat de la firma ortopedica, Cristian Costras si-a uitat carjele. Arta acestor oameni e indemnul spre demnitate si spre izgonirea rautatii din oameni. Ei nu-si blesteama destinul muscator, ci biruiesc prin sensibilitate si incredere in puterea omului. "Cei care se drogheaza sau sunt bantuiti de gandurile sinuciderii sa se intrebe de ce nici unul dintre noi, cei cu handicap, nu am apelat niciodata la asa ceva."