
Studiul: aproape 480.000 de participanți urmăriți timp de peste un deceniu
Cercetătorii britanici au analizat datele a 479.723 de participanți din cohorta UK Biobank, provenind din diverse regiuni ale Angliei, Scoției și Țării Galilor. Participanții au fost monitorizați timp de peste 13 ani, iar cei cu demență diagnosticată la începutul studiului, cei care nu puteau merge pe jos sau nu aveau date privind mijloacele de deplasare au fost excluși, potrivit Eating Well
Metodele de deplasare au fost împărțite în patru categorii:
-
neactive (mașină, motocicletă, transport public),
-
mers pe jos,
-
mers combinat (mers și moduri neactive),
-
ciclism și ciclism combinat (bicicletă cu alte metode).
Cercetătorii au corelat aceste informații cu date genetice privind riscul de demență, în special mutația APOE ε4, dar și cu rezultate din RMN-uri cerebrale.

Ce au descoperit specialiștii?
În perioada de urmărire, aproximativ 1,8% dintre participanți au dezvoltat demență, iar rezultatele au fost clare: cei care mergeau cu bicicleta sau combinau ciclismul cu alte forme de transport aveau un risc cu 19% mai mic de a dezvolta demență. În cazul formei de demență cu debut precoce (înainte de 65 de ani), ciclismul a fost asociat cu un risc redus chiar și cu 40%.
Pe de altă parte:
-
mersul combinat a redus riscul total de demență cu 6%,
-
mersul pe jos simplu a fost asociat, în mod surprinzător, cu o creștere de 14% a riscului de Alzheimer,
-
ciclismul sau ciclismul combinat a redus riscul de Alzheimer cu 22%.
Modificări la nivel cerebral și influența geneticii
RMN-urile cerebrale au arătat că pedalatul era asociat cu volum crescut de substanță cenușie în zone esențiale ale creierului, precum hipocampul, responsabil de memorie. În schimb, mersul pe jos sau mersul combinat au fost corelate cu volume mai mici în unele regiuni, fără ca acest lucru să implice neapărat un risc crescut de demență.
Un alt aspect important: beneficiile ciclismului erau mai evidente la persoanele fără varianta genetică APOE ε4, asociată cu un risc crescut de demență. Cu toate acestea, activitatea fizică a demonstrat efecte protectoare și la cei cu predispoziție genetică.
Limitările studiului
Deși cercetarea oferă perspective valoroase, autorii subliniază câteva limite:
-
datele de deplasare au fost auto-raportate, ceea ce poate genera inexactități,
-
nu s-au urmărit schimbările de comportament în timp,
-
participanții erau în majoritate de origine europeană, ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la alte grupuri etnice.
Ce înseamnă aceste rezultate pentru viața de zi cu zi?
Micile alegeri zilnice – precum mersul pe jos până la magazin sau o tură cu bicicleta în locul mașinii – pot avea efecte semnificative pe termen lung asupra sănătății cerebrale. Transportul activ nu doar că susține funcțiile cognitive, dar contribuie și la prevenirea altor boli cronice, cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare.
Totuși, nu toate comunitățile oferă infrastructură prietenoasă pentru mers sau pedalat. Chiar și în aceste condiții, obiceiuri mici – ca parcarea mai departe de intrarea în magazin – pot adăuga pași valoroși în rutina zilnică.
Este important de reținut că transportul activ este doar o piesă din puzzle-ul sănătății cognitive. Somnul de calitate, o alimentație echilibrată, conexiunile sociale și activitatea intelectuală joacă, de asemenea, un rol esențial în prevenirea declinului cognitiv.
Acest studiu oferă dovezi convingătoare că alegerea de a merge pe bicicletă în mod regulat poate reduce riscul de demență cu până la 19% și riscul de Alzheimer cu 22%, în special la persoanele fără predispoziție genetică. În timp ce genetica nu poate fi schimbată, obiceiurile zilnice pot fi ajustate pentru a susține sănătatea creierului pe termen lung.
Integrarea transportului activ în viața de zi cu zi este o strategie simplă, accesibilă și eficientă pentru prevenirea demenței.