Făt-frumosul din sala de chirurgie

La renumele bubuitor pe care îl avea, la popularitatea şi clientela uriaşă, putea să se lăfăie într-o vilă zdravănă. Dar marele profesor de chirurgie a copiilor a ales să locuiască într-o cămăruţă cît o chilie de mănăstire, mică şi chiar incomodă, dar care reprezenta un avantaj uriaş. Se afla pe acelaşi culoar cu sala de chirurgie, la 15 metri de sala unde prof. Alexandru Pesamosca şi-a trăit de fapt toată viaţa, aplecat asupra copiilor bolnavi pe care îi smulgea de pe hotarul morţii. În spitalul de copii Marie Curie sau, cum îl ştie lumea, Budimex, a fost sediul destinului marelui chirurg Pesamosca. Am vrut cu ani în urmă să fac un interviu cu renumitul profesor Pesamosca. M-a primit în cămăruţa lui din spital, în care nu puteai să te învîrteşti nici din pricina vrafurilor de cărţi pe care le înşirase pe podeaua de 3/4. Profesorul era rupt de oboseală, ieşise dintr-o operaţie grea şi pleoapele îi cădeau grele de atîta tensiune. "Urmează o altă operaţie mare şi vreau să aţipesc un sfert de oră, tu, băi Florine, uită-te la o casetă cu o intervenţie a mea şi o comentăm după ce picotesc niţel." Bine că nu mă putea observa profesorul fiindcă, urmărind caseta cu operaţia senzaţională făcută de mîinile de aur ale lui Pesamosca, mi-au dat lacrimile de emoţie. Cu bisturiul, profesorul Pesamosca rescria o altă anatomie fetiţiei bolnave, rescria o anatomie corectă pentru că cea cu care se născuse pacienta era o anatomie strîmbă, invalidantă. Biata fetiţă de 9 ani se născuse fără sfincterul anal şi fără cel ureteral, astfel că fără aceste inele musculare copila făcea pe ea şi treabă-mare şi treabă-mică, neavînd nici un control. Ce blestem! Nu se putea duce la şcoală, nu se putea juca cu copiii, nu putea ieşi din casă. Dar profesorul Pesamosca a declarat recurs extraordinar acestei nedreptăţi de destin. Şi a făcut un artificiu chirurgical uluitor. A luat din pulpă un mănunchi de fibre musculare, muşchiul coapsei fiind cel mai solicitat muşchi. Cu aceste fibre musculare a făcut pur şi simplu două noduri, unul în dreptul fundului, unul în dreptul ureterului şi aceste improvizaţii musculare senzaţionale au început să joace rolul de sfinctere, astfel că fetiţa îşi putea înfrîna şi controla nevoile. Au trecut preţ de 10-15 minute şi profesorul Pesamosca s-a trezit din rapida repriză de somn. "Ce te miri, bă, Florine, e normal ce reparaţie am făcut. Fetiţa a început să meargă la şcoală şi mi-a trimis o invitaţie la botezul fiicei, fiindcă nu numai că s-a căsătorit, dar a devenit şi mamă, o nevastă şi mamă frumoasă de pică. Şi nu mă ţine mult de vorbă că urmează o altă intervenţie, şi nu uşoară."

Zeci de mii de copii au fost salvaţi de bisturiul profesorului Pesamosca. Dacă ar fi locuit într-o vilă somptuoasă, probabil şi-ar fi pus pe pereţi tablouri scumpe, căci mare era recunoştinţa familiilor cărora le salvase copiii. Dar, mulţumindu-se cu cămăruţa lui din spital, profesorul admira altfel de "tablouri". Pe sala clinicii de chirurgie se aflau fotografiile copiilor care se născuseră urîţiţi groaznic de defecte congenitale, cu buză de iepure, cu gură de lup, cu nasul oribil, cu ochii asimetrici şi alături, din alte fotografii, zîmbeau spre viaţă normală figurile remodelate şi aduse în limitele normalului după operaţii grele, operaţii reparatorii. Una din poze te face să ai frisoane în faţa monstruozităţii. Un copil se născuse cu astfel de defecte, încît nu putea să se ridice în două picioare. Umbla în patru labe, de fapt se tîra ca un păianjen. "Vreo 10 ore i-am cîrpit şi înnădit tendoanele, ligamentele. I-am reconstruit articulaţiile şi oasele, astfel încît l-am făcut să umble ca lumea în două picioare. Teribil m-am întristat însă cînd mi-a povestit un cunoscut că l-a reîntîlnit pe acest copil la Metrou, umblînd tot în patru labe, de astă dată simulînd pentru a cerşi." Tulburătoare e şi întîmplarea cu un puşti simpatic din Constanţa, Nicuşor. Avusese ghinionul să întîlnească diavolul, să întîlnească o bestie de tînăr care, vrînd să se distreze, i-a turnat pe gît acidul dintr-o baterie de maşină pe maidanul din spatele blocului. Acidul i-a făcut ferfeniţă esofagul şi bietul Nicuşor avea implantată provizoriu în burtică o pîlnie prin care i se turna mîncarea, evitînd esofagul găurit peste tot. L-a operat marele profesor Pesamosca şi i-a construit un alt esofag din intestin. De astă dată a întîlnit un înger care a reparat lucrarea criminală a diavolului. Şi astăzi, la peste 70 de ani, profesorul Pesamosca salvează copiii. Din păcate, l-au trădat picioarele şi cînd merge trebuie să-l sprijine unul din medicii rezidenţi, pentru că în sala de operaţie a rămas acelaşi Făt-Frumos.

Citește pe Antena3.ro