Numai pentru faptul că doar ea este mamă, doar ea este născătoare de viaţă, femeia este tot chichirezul lumii. Nici nu mai amintim că destinul ei este apăsat de o mulţime de norme în plus faţă de bărbat, fiindcă vine de la serviciu şi aleargă între oala cu supă de pe aragaz şi caietul de dictando al copilului, între călcatul gulerului de la cămaşa soţului şi aspiratorul băgat în priză. Dar, cel mai adesea, femeia este şi seva de tărie a lumii, nu numai fiindcă aşază toate cele la rostul lor, ci şi pentru că priveşte cu tărie în ochi stările defavorabile, îl susţine pe bărbat să înfrunte alături de ea vitregiile adesea scornite de soartă.
Mari actriţe din România au fost pildă de putere, de poftă a izbânzii, de necădere în genunchi în faţa greutăţilor. Un extraordinar prilej de a cunoaşte un om de zbor înalt este apariţia pesonajului fascinant numit Beatrice Rancea. O regizoare care a stârnit nu numai mii de aplauze, ci şi schimburi de idei pe seama spectacolelor ieşite din comun, pline de originalitate şi deşteptăciune pe care le-a regizat în maniera ei inconfundabilă.
Cu tot succesul ei atât la spectatori cât şi la pricepuţi în ale artei, Beatrice Rancea a rămas acelaşi om natural, luminat de bunătate. Vede toată România câtă generozitate există în ea atunci când evaluează cu note prestaţia unor amatori în diverse concursuri televizate.
Nu are acreala plictisitului, nu are îngâmfarea ridicolă a atâtor vedete de material plastic. Dovedeşte bunătatea omului care înţelege sufletul, care înţelege faptul de viaţă, care înţelege începutul de drum. Zic unii cum că o buşitură a destinului îi înrăieşte pe cei care au primit lovitura şi şi-au împotmolit căile. O erată vie şi subtilă ne-o dă chiar Beatrice Rancea. Era balerină care impresiona prin talent şi prefigura o carieră frumoasă. Dar în mod nedrept a trădat-o genunchiul. În timpul unui spectacol în vârtejul piruetelor, înălţărilor şi poantelor, genunchiul balerinei Beatrice a rămas blocat. Şi înţepenirea unei articulaţii a semnat ticălos sfârşitul unei cariere şi fărâmiţarea unui vis. Dar Beatrice Rancea nu s-a abonat la lacrimi şi tânguieli, şi-a muşcat buzele, şi-a reparat aripile de zbor şi a pornit pe drumul învăţăturii în ale regiei. Şi ea astăzi este atât de apreciata şi îndrăgita regizoare de inovaţie şi subtilitate, Beatrice Rancea. Şi ea astăzi este femeia spectaculoasă care adună numai păreri de bine. Beatrice Rancea după spectacol, seara se zoreşte spre casă pentru a nu întârzia să dea de mâncare celor 27 de căţei culeşi de pe maidane şi deveniţi camarazii din curtea ei.
În averea de suflet a poporului român şi-a durat un loc important Mirabela Dauer. Pe ce cântec a pus gura l-a transformat în şlagăr. Interpreta în primă audiţie o melodie într-un spectacol şi în staţia de autobuz, după ce se stingeau reflectoarele, publicul deja o fredona.
A primit mulţi pumni nedrepţi de la soartă Mirabela Dauer. Dar tot timpul a fost la fel de luminoasă şi sufletistă la dispoziţia românilor cu arta ei. Culmea culmilor Mirabela Dauer nu a primit mari premii la Mamaia şi la alte festivaluri.
Îi acorda mulţimea spectatorilor premiul publicului, premiul de popularitate care însemna că Mirabela cu melodiile ei s-a lipit de inima românilor. Şi acum în topurile Radio-România cântecul Mirabelei "Te aştept să vii" figurează pe primul loc. Au crescut şi au iubit multe generaţii pe şlagărul "Fotoliul din odaie şi o carte ce-ai lăsat-o pe noptieră/ O ultimă ţigară uitată într-un colţ pe etajeră".
Culmea-culmilor, o femeie proastă şi sclifosită a respins superbul cântec închizându-i uşa în nas la Festivalul de la Mamaia.
Citește pe Antena3.ro