Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru "gaşca de pescari", Alex Luchici a rămas şi va rămăne eroul clipei de ieri, de azi, de măine. Prin ochii prietenilor, viaţa lui Alex e un prilej in care a păşit spre a-i bucura pe cei din jur. Azi, aripa creatoare a grupului de cercetaşi poate doar intui frumuseţea naturii in umbra unui pat de spital.
Pentru "gaşca de pescari", Alex Luchici a rămas şi va rămăne eroul clipei de ieri, de azi, de măine. Prin ochii prietenilor, viaţa lui Alex e un prilej in care a păşit spre a-i bucura pe cei din jur. Azi, aripa creatoare a grupului de cercetaşi poate doar intui frumuseţea naturii in umbra unui pat de spital.
"Am reascultat azi inregistrarea de după Portiţa, prima ediţie a jurnalului nostru", incepe a-şi aminti Andrei, fratele lui Alex. "M-am distrat atăt de mult să aflu cum povestea Cornel că aţi sărit la 10 metri de mal, după 6 km de văslit eroic. Ai fost eroul nostru in ziua aia."
Ca in fiecare an, Alex şi prietenii lui au plecat la Sfăntu Gheorghe, la Festivalul "Anonimul". Se intămpla prin vară, anul trecut, cănd tocmai urma să treacă in anul doi la Geografie, la Iaşi. Era in vacanţă şi spiritul aventurier, mereu inventiv, prea plin de dorinţa frumosului şi-a clipei, l-a mănat intr-un salt din barcă. De atunci, de cănd au venit cei de la SMURD şi pănă azi, Alex trăieşte prin cei din jur, din amintiri şi speranţe, fără a se mişca de la găt in jos, paralizat in urma fracturii de coloană la nivel cervical (C4-C5).
"Plecasem pe jos intr-o expediţie Sulina - Vadu, pe plajă. Am trecut Dunărea cu barca noastră. Aţi tras la rame căteva ore contra văntului pănă să vă apropiaţi de noi. Dacă nu erai tu, Cornel ar fi dormit singur pe-o noapte de furtună, pe limba aia de nisip", scrie Andrei pe site-ul dedicat lui Alex.
INTR-O DIMINEAŢĂ DE AUGUST. La doar 22 de ani, visul lui Alex de-a cutreiera lumea se adeverea cu paşi repezi. Chiar drumul mult dorit pănă la Moscova prindea contur după ce, din motive financiare, pierduse o bursă pe vremea liceului in patria lui Tarkovski, unde sigur s-ar fi dovedit o "călăuză". Dus de urgenţă la Spitalul Bagdasar din Bucureşti, a suferit o intervenţie chirurgicală după o săptămănă. Pănă atunci trecuse două hopuri, cum povesteşte Cătălina.
"Nici nu-mi amintesc cine am fost inainte de Alex, pentru că el se instala in noi toţi cu atăta lejeritate. Alex m-a invăţat că viaţa poate fi luată de la capăt de mai multe ori: intr-un inceput de aprilie, pe muzica lui Frank Sinatra, intr-o seară de februarie cănd ne-am certat, intr-o dimineaţă de august cănd l-am găsit intr-o sală de reanimare imobilizat, depinzănd de o mască de oxigen, intr-o amiază cănd a recunoscut senin, ca şi cum ar fi vrut să imi spună un secret, că a avut un al doilea stop cardio-respirator in aceeaşi săptămănă, in ziua in care am ieşit pentru prima dată in afara spitalului, sub un cer inalt, de inceput de ianuarie."
In ianuarie, la patru luni de la accident, Alex a fost aşezat pentru prima oară in scaunul rulant. Se intămpla la Iaşi, la Spitalul de Recuperare. Acolo se află şi acum, aşteptănd să plece la Berlin, la o clinică unde necesită două intervenţii chirurgicale complexe pe coloană, pentru "decompresiune medulară, stabilizare dorso-ventrală, indreptarea angulaţiei ventrale şi corectarea osteotomiei".
CĂSĂTORIA PIŢIGOIULUI. "Ne spuneam gaşca de păsărari", povesteşte Victor, "nişte prieteni minunaţi, aşa ca in poveste. Cănd lipsea Alex eram cu toţii fără glas, gaşca era mută, ne lipsea Piţi al nostru. Aşa ii spuneam noi lui Alex, pentru că avea un dar nemaipomenit să imite o sumedenie de căntece de păsări, printre care cel al piţigoiului. Te salut, tinere bavarez. Sunt mereu lăngă tine!" Toţi i-au fost alături, colegii de la facultate, prietenii, iubita, care e nedezlipită, şi părinţii. Cu toţii au organizat concerte la Tulcea, locul natal, dar şi Iaşiul s-a prins in solidaritate de mai bine de un an. In cafenele, pe holurile facultăţii, in sălile de concerte, la expoziţiile de fotografie la care şi Alex cocheta, se găsesc cutii deschise necunoscuţilor care ii pot readuce visul inapoi. Azi, Alex impreună cu Gentilia, iubita lui, au citit, cum fac de obicei. Au pus cartea la mijloc, Gentilia o sprijinea şi Alex, captivat, desluşea cursiv alte mistere. Cele ale piesei de teatru a lui Gogol: "Căsătoria".
Speranţe
Pentru ca Alex să işi continue Facultatea de Geografie, aşa cum ii stă bine unui student navigănd cu mintea pe hartă şi cu picioarele pe munţi, să facă fotografii din cele mai ascunse locuri, să rădă la fel de zgomotos, să viseze la fel de real, să danseze la fel de unic in mişcări, are nevoie de 35.000 de euro, costul intervenţiei chirurgicale de la Berlin.Se pot face donaţii in conturile deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Toporaşi, Bucureşti, pe numele fratelui, Luchici Andrei.
- RON: RO 79 RZBR 0000060008252216
- Euro: RO 08 RZBR 0000060008252233
- USD: RO 13 RZBR 0000060008252240
- Pentru străinătate: SWIFT RZBR COD DRS 229
Citește pe Antena3.ro
