Halucinaţiile - perturbări în creier pe traseul dopaminei

Unii oameni povestesc cum că unele voci misterioase le dau ordine şi asta înseamnă ceva periculos fiindcă o parte din aceştia nu se duc la medic, ci pun în aplicare aceste porunci stranii. Alţi oameni se îngrozesc de grupurile de şoareci care aleargă pe masa lor, însă aceşti şobolani nu există. Catalogarea acestor percepţii cu dereglări în creier poartă numele de halucinaţii.

Halucinaţiile înseamnă o perturbare în biochimia din creier, pe linia acelei substanţe denumite dopamină, care transmite informația între neuroni. Medicamentele prescrise de medici împotriva halucinaţiilor au menirea tocmai de a bloca receptorii de dopamină. Individul are percepţii cu ce se întâmplă şi asta prin analizatori care sunt văzul, auzul, sensibilitatea tactilă, prin gust, prin miros. De la analizatori percepţiile se duc la creier prin trasee nervoase. În zonele din creier sunt prelucrate aceste informaţii. În situaţia halucinaţiilor, analizatorii îşi fac treaba, sunt trimise semnalele pe circuitele din creier, dar defectul este că obiectul percepţiei nu există în realitate. Nu au suferinţe analizatorii, ochii, urechile, nasul șamd, nu sunt defecte nici traseele spre creier, ci perturbarea este în unele molecule ale creierului unde s-a dezechilibrat balanţa de dopamină. Halucinaţiile trebuiesc analizate de medicii psihiatri. Halucinaţii, de fapt un soi de halucinaţii, apar nu numai în boli, ci şi în momente de trecere de la trezie la somn, în clipe dintre somn şi veghe, apar şi la cei drogaţi şi la beţivi. Cei care au abandonat de curând alcoolul intră în sevraj şi în acele crize au halucinaţii. Halucinaţiile nu anunţă implacabil acea boală grea, schizofrenia. Pot fi şi alte boli generatoare de halucinaţii. Oricum halucinaţiile trebuie să ducă la tratamente complexe prescrise de medici.

Există halucinaţii „cu critică”. Indivizii văd şobolani care îi împresoară, se îngrozesc şi se duc la medic, realizează că ceva nu este în regulă şi intră la idei când cei din jur îi atenţionează că şobolanii nu există de fapt. Dar unii suferinzi de halucinaţii sunt disperaţi ţipând şi ascunzându-se că pasămite sunt înconjuraţi de şerpi, sunt înfricoşaţi, dar sunt siguri de apariţia acelor şerpi, nu cred nici un dram că sunt bolnavi şi chiar refuză să meargă la un spital.

Florin Condurăţeanu