Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CHEMAREA SÂNGELUI ● Gemenele Ana şi Bianca se caută şi atunci când nu se văd
Ana şi Bianca sunt gemene. Când una râde, cealaltă plânge. Când una se
joacă, cealaltă stă nemişcată, căutându-şi cu mâinile sora. Când una
doarme, cealaltă mănâncă. Chiar dacă nu sunt identice, sufletele lor se
adapă în permanenţă unul de la celălalt, sfidând totul în jur. Sunt
doar ele şi tristeţea ce le-a cuprins la doar 6 luni.
CHEMAREA SÂNGELUI ● Gemenele Ana şi Bianca se caută şi atunci când nu se văd
Ana şi Bianca sunt gemene. Când una râde, cealaltă plânge. Când una se joacă, cealaltă stă nemişcată, căutându-şi cu mâinile sora. Când una doarme, cealaltă mănâncă. Chiar dacă nu sunt identice, sufletele lor se adapă în permanenţă unul de la celălalt, sfidând totul în jur. Sunt doar ele şi tristeţea ce le-a cuprins la doar 6 luni.
Felicia Fuiorea s-a rugat la Dumnezeu pentru o minune. 38 de ani şi-a dorit să fie binecuvântată cu-n suflet de copil care să-i spună "mamă‘‘. Nu mai spera şi se uita cu strângere de inimă înspre nepoţi. În urmă cu şase luni, îngerul s-a pogorât în căminul său. Au venit pe lume Ana şi Bianca. "O binecuvântare‘‘, îşi aminteşte Felicia de prima ecografie, când a văzut că va aduce pe lume gemeni.
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE. Ana a scos primul ţipăt de parcă le-ar fi spus tuturor că e îndârjită şi pornită să se lupte cu viaţa de mică. La 4 luni, Anei i s-a descoperit o "boală de natură metabolică‘‘. Un diagnostic incert, rostit de medic doar verbal, fără curajul de-al aşterne într-o fişă medicală. Pe când avea 3 luni, Felicia a observat cum Ana nu se mai dezvoltă, nu mai ia în greutate în acelaşi ritm cu sora ei, Bianca. "Poţi să compari, mai ales când una stă pe loc, şi alta se dezvoltă‘‘, spune mama. Au mers la zeci de spitale, însă nimeni nu reuşea să găsească o soluţie. Medicii i-au recomandat să facă un control amănunţit la o clinică din străinătate. Ana stă culcată pe o pernuţă. Bianca – alături de ea, puţin ridicată. Felicia le-a îmbrăcat pentru poză. N-a mai apucat să apese butonul declanşator când lacrimile i-au năpădit ochii. Surorile s-au întors una cu faţa înspre cealaltă, căutându-se cu mâinile, cu privirea. Bianca a început să gângurească înspre Ana, să râdă şi să o prindă cu mâinile. Un fel aparte de-a spune cât o iubeşte. Ana nu o vedea. Doar o simţea. În urma unui control i s-a descoperit întâmplător un diagnostic trecut simplu, aberant de firesc, pe fişa medicală. Cataractă congenitală. "Cum, nu ştiaţi?‘‘, i-au spus medicii Feliciei în urma analizelor făcute pentru depistarea primului diagnostic. Bianca e jucăuşă, râde. Ana e liniştită, plânge, se mişcă anevoios.
UN CHIP CU DOUĂ FEŢE. De o săptămână, Ana se află în spital. În urma unui RMN a făcut pneumonie. I s-au refăcut toate analizele. Deşi are "retard psihomotor‘‘, o boală incertă, şi pe deasupra necesitatea urgentă de a face un transplant de cristalin pentru a nu-şi pierde complet vederea, Ana e o luptătoare. Toată forţa îi vine mereu de la Bianca. A aşteptat-o trei zile în spital. Acasă, Bianca a chemat-o prin sunete neîncetat. S-au revăzut în spital, când nu mai exista nici "tati‘‘, nici "mami‘‘, nimeni în jur. Erau doar ele, căutându-se cu degeţelele pe bâjbâite, şi ceilaţi, de pe margine, înţelegându-le iubirea cu ochii în lacrimi.
Ana şi Bianca sunt gemene. Când una râde, cealaltă plânge. Când una se joacă, cealaltă stă nemişcată, căutându-şi cu mâinile sora. Când una doarme, cealaltă mănâncă. Chiar dacă nu sunt identice, sufletele lor se adapă în permanenţă unul de la celălalt, sfidând totul în jur. Sunt doar ele şi tristeţea ce le-a cuprins la doar 6 luni.
Felicia Fuiorea s-a rugat la Dumnezeu pentru o minune. 38 de ani şi-a dorit să fie binecuvântată cu-n suflet de copil care să-i spună "mamă‘‘. Nu mai spera şi se uita cu strângere de inimă înspre nepoţi. În urmă cu şase luni, îngerul s-a pogorât în căminul său. Au venit pe lume Ana şi Bianca. "O binecuvântare‘‘, îşi aminteşte Felicia de prima ecografie, când a văzut că va aduce pe lume gemeni.
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE. Ana a scos primul ţipăt de parcă le-ar fi spus tuturor că e îndârjită şi pornită să se lupte cu viaţa de mică. La 4 luni, Anei i s-a descoperit o "boală de natură metabolică‘‘. Un diagnostic incert, rostit de medic doar verbal, fără curajul de-al aşterne într-o fişă medicală. Pe când avea 3 luni, Felicia a observat cum Ana nu se mai dezvoltă, nu mai ia în greutate în acelaşi ritm cu sora ei, Bianca. "Poţi să compari, mai ales când una stă pe loc, şi alta se dezvoltă‘‘, spune mama. Au mers la zeci de spitale, însă nimeni nu reuşea să găsească o soluţie. Medicii i-au recomandat să facă un control amănunţit la o clinică din străinătate. Ana stă culcată pe o pernuţă. Bianca – alături de ea, puţin ridicată. Felicia le-a îmbrăcat pentru poză. N-a mai apucat să apese butonul declanşator când lacrimile i-au năpădit ochii. Surorile s-au întors una cu faţa înspre cealaltă, căutându-se cu mâinile, cu privirea. Bianca a început să gângurească înspre Ana, să râdă şi să o prindă cu mâinile. Un fel aparte de-a spune cât o iubeşte. Ana nu o vedea. Doar o simţea. În urma unui control i s-a descoperit întâmplător un diagnostic trecut simplu, aberant de firesc, pe fişa medicală. Cataractă congenitală. "Cum, nu ştiaţi?‘‘, i-au spus medicii Feliciei în urma analizelor făcute pentru depistarea primului diagnostic. Bianca e jucăuşă, râde. Ana e liniştită, plânge, se mişcă anevoios.
UN CHIP CU DOUĂ FEŢE. De o săptămână, Ana se află în spital. În urma unui RMN a făcut pneumonie. I s-au refăcut toate analizele. Deşi are "retard psihomotor‘‘, o boală incertă, şi pe deasupra necesitatea urgentă de a face un transplant de cristalin pentru a nu-şi pierde complet vederea, Ana e o luptătoare. Toată forţa îi vine mereu de la Bianca. A aşteptat-o trei zile în spital. Acasă, Bianca a chemat-o prin sunete neîncetat. S-au revăzut în spital, când nu mai exista nici "tati‘‘, nici "mami‘‘, nimeni în jur. Erau doar ele, căutându-se cu degeţelele pe bâjbâite, şi ceilaţi, de pe margine, înţelegându-le iubirea cu ochii în lacrimi.
Zâmbet
Un înger a venit în casa Feliciei. Un înger cu două aripi. Ana şi Bianca. Aripa dreaptă se zbate în neputinţa de a-şi cânta zborul. Singura salvare este clinica din Napoli, Italia. Cei care vor să o ajute pe Ana să zâmbească pentru prima dată sunt rugaţi să facă donaţii în contul deschis la BCR, sucursala Crângaşi, Bucureşti, pe numele mamei: Fuiorea Mihaela Felicia. Cont în euro: RO05RNCB0066097204180002; Cont în lei: RO32RNCB0066097204180001. Părinţii Anei pot fi contactaţi la numărul: 0752- 31.56.05.
