În aşteparea verdictului

Stătea câte 72 de ore întins pe un pat de spital, cu perfuzia în mână, aproape nemişcat. La început i-a fost greu şi parcă tocmai în acele momente îl chinuia ba o mâncărime la picior, ba un strănut sau o amorţeală a mânii.

Cu timpul, după zeci de astfel de şedinţe, băieţelul de 7 ani, cu ochi mari şi privire isteaţă, s-a obişnuit cu acul acela înfipt în venă, cu mirosul înţepător de spital, cu gândul că ceilalţi copii de seama lui merg zi de zi la şcoală, învaţă, se joacă, ies cu prietenii în parc. Robert-Andrei a fost diagnosticat cu limfom Hodgkin.

Robert are acum 9 ani. Doi ani a umblat prin spitale. De-ndată ce mama a observat că cel mic nu mai are poftă de mâncare şi scade în greutate văzând cu ochii, au şi purces către cabinetul medicului de familie, în speranţa că prescrierea câtorva vitamine va fi punctul de plecare către o stare mai bună a copilului. "Cu ceva timp în urmă, Robert răcise foarte puternic. Medicul de familie ajunsese să-i dea şi de două ori pe lună antibiotice. Mi s-a părut mie ciudat, dar am continut să luăm medicamentele. Imediat după această răceala, am constat că starea lui Robert nu se îmbunătăţise. Dimpotrivă.

Am fost şi la nutriţionist. Aşa am ajuns să facem un set de analize. Radiografia la plămâni a fost primul semn că în organismul băiatului meu s-a strecurat un microb. Ceva era în neregulă", povesteşte mama copilului, Elena Chiruţă. Rezultatele testelor au arătat într-un final că Robert-Andrei avea să traverseze un drum greu, obositor şi dureros, care necesita forţă şi încredere. Diagnosticul pus de medicul de la Spitalul de Oncologie din Iaşi a fost devastator pentru părinţi: Limfom Hodgkin CS 3 A-celularitate mixtă. "Biopsia a arătat că boala era în stadiul III. Medicii au spus că o să se vindece. Îmi mai recăpătasem un pic încrederea şi calmul de care aveam nevoie pentru a-mi sprinjini băiatul", spune mama. Cele 14 şedinţe de chimioterapie pe care Robert le-a făcut în aproape un an nu au schimbat starea de sănătate a celui mic.

"Simţeam că înnebunim. Nimeni nu ne zicea nimic concret. Nu ştiam încotro o luăm. Medicul din Iaşi ne-a spus pe şleau, dintr-o suflare: "«Aici copilul dumneavoastră nu are nici o şansă. Mergeţi cu el în străinătate».

Ne-am făcut o programare la o clinică în Ungaria pentru investigaţii. Petumul a arătat că în organismul micuţului meu mai erau celule canceroase. Ne simţeam singuri, abandonaţi. Medicii din Iaşi ne lăsaseră de izbelişte. Încotro să mergem cu Robert?"

PROGRAMARE ÎN STRĂINĂTATE
Dumnezeu le-a scos în cale un om care i-a îndrumat la clinica de oncologie din Cluj. Acolo, băieţelul a urmat încă o linie de citostatice, de data aceasta doar şase şedinţe o dată la trei săptămâni. "Am aflat de la medicii din Cluj că cele 14 şedinţe de chimioterapie efectuate la Iaşi au fost enorm de multe, că mai mult rău decât bine i-au făcut copilului. Am constatat ulterior că aveau drepate. Am cunoscut copii cu aceeaşi boală pe care o avea Robert, în acelaşi stadiu, şi care, după numai câteva şedinţe de citostatice, starea lor se îmbunătăţea vizibil. O lună jumătate a făcut iradieri. Mi-este atât de frică să nu se vindece de-o boală şi să capete alta pe parcurs. Tot ce îmi doresc este ca boala să intre în remisie". Vocea mamei este înnăbuşită în lacrimi. Îşi priveşte cei doi copii alergând cu voioşie prin curtea casei. Robert a terminat curele cu citostatice. Părinţii săi însă, stau cu sufletul la gură în aşteptarea programării la clinica din Ungaria pentru o nouă analiză care să dea verdictul: este Robert vindecat sau nu? "La trei zile după Paşte plecăm în Ungaria. Singura rugă pe care o înalţ către Dumnezeu este ca petumul să arate că Robert nu mai are celule canceroase în organism", şopteşte mama. În lipsa unui rezultat pozitiv, băiatul ar trebui să facă un autotranplant de celule. Suma de care ar avea nevoie ar fi covârşitoare: peste 80.000 de euro. Numai analiza din Ungaria costă mai bine de 1.000 de euro, fără să se pună la socoteală transportul, mâncarea sau cazarea.  

"Avem nevoie de voi!"
Robert este clasa I acum. La matematică excelează. "Este foarte ambiţios şi dornic să înveţe. Şederea asta prin spitale l-a maturizat. Zilele acestea l-a durut spatele. "Parcă s-a mutat boala asta la spate", îmi spune el, fără să se vaite. A auzit de la televizor că oamenii mor din cauza cancerului. Şi-mi spune cu bucurie: «ce bine că eu n-am cancer!» Mi-au dat lacrimile. Ce puteam să-i zic? Am tăcut şi m-am rugat în gând să scape cu bine de boala asta! Aş da tot, am făcut credite, am vândut cam tot ce aveam, ca să avem cu ce să-l îngrijim! Orice ajutor, cât de mic este binevenit. O mare bucurie ar fi dacă am putea ajunge în Ungaria pentru a face analiza. Până acum ne-au ajutat rudele, familia. Dar nu ne mai putem descurca. Avem nevoie de ajutorul semenilor noştri!"

1.000 de euro analiza
Cheltuielile familiei Chiruţă sunt mari. Pentru a putea face faţă drumurilor la spitale, analizelor, testelor din străinătate, ei au nevoie de aproape 5.000 de euro.

Pentru cei care care vor să-l ajute pe Robert să ajungă în clinica din Ungaria, pe numele mamei sale, Elena Chiruţă, la BRD Iaşi, s-a deschis următorul cont:

în lei: RO69BRDE240SV60012482400

Pentru mai multe detalii, familia Chiruţă poate fi contactată la numărul de telefon: 0754.751.690.

"Robert a auzit de la televizor că oamenii mor din cauza cancerului. Şi-mi spune cu bucurie: «ce bine că eu n-am cancer!» Mi-au dat lacrimile. Ce puteam să-i zic? Am tăcut şi m-am rugat în gând să scape cu bine de boala asta! Aş da tot, am făcut credite, am vândut cam tot ce aveam, ca să avem cu ce să-l îngrijim! Orice ajutor, cât de mic este binevenit"
mama lui Robert