In memoria lui Vladut

Jurnalul National va daruieste, in fiecare sambata, o "Pagina de suflete". Un spatiu de refugiu pentru inima, unde veti descoperi intalnirile dintre Dumnezeu si oameni. Astazi, cand se implinesc trei luni de la disparitia lui Vladut, puteti citi in "Pagina de suflete" gandurile celei care l-a adus pe lume...

Dupa trei luni...

Pe 23 ianuarie se vor implini trei luni de cand mi-am pierdut una din cele mai dragi fiinte. Pe Vlad - baietelul care a ajuns, fara ca el sa stie, in gandurile multora dintre dumneavoastra pentru o destul de lunga perioada de timp. Pentru ca v-ati gandit la el sau v-ati rugat pentru el atunci, va multumesc.

Sunt stiri in presa - subiecte tragice - de care auzi, te cutremuri si treci mai departe, dar niciodata nu te gandesti ca poti deveni subiectul unei astfel de stiri. Totdeauna m-am gandit ca astfel de tragedii se intampla… dar nu mie. Si daca nu le prevezi, nu poti sa te feresti de ele. Nici acum nu sunt pe deplin constienta ca s-a intamplat… De multe ori nu vrei s-auzi de astfel de "evenimente". Ti-e teama, parca, "sa nu se ia" (Am observat de curand o persoana care, cand m-a vazut, a pus repede mana pe telefon sa-si verifice copiii). Reactiile oamenilor sunt diverse; oamenii sunt diversi, dar totusi au un numitor comun: sunt cu gandul alaturi de tine si sunt doritori sa te ajute.

Reusesc de multe ori sa deslusesc in privirea oamenilor pe care ii intalnesc si ma recunosc un amestec de compasiune, frica si neputinta. Unii sunt tentati sa ma evite pentru ca nu stiu ce sa-mi spuna. Altii reusesc, timid, sa-mi transmita pareri de rau, iar altii, mai curiosi sau mai exaltati, ma coplesesc cu intrebari sau cu imbarbatari si imbratisari.

Am apelat la aceasta metoda de a "comunica" cu dumneavoastra deoarece cred ca aceasta comunicare ar putea fi de ajutor. De luni de zile caut sa inteleg ceva pentru ca nu cred ca se intampla ceva fara un rost anume: daca ce mi s-a-ntamplat este o lectie, daca are vreun sens sau care este logica. Nu am reusit sa inteleg mai nimic. Poate ma veti ajuta dumneavoastra. Am reusit insa sa vad unele lucruri mai clar decat inainte. Iar unul din ele ar fi urmatorul: In aceasta "vanatoare de vrajitoare" - caci nu stiu cum as putea denumi altfel perioada de cautari dintre 17 si 23 octombrie - au fost multi care au gandit: "Iata ca banii n-aduc fericirea". Este foarte adevarat; si eu sunt adepta acestei cugetari, dar noua nu banii ne-au adus nefericirea. Nu suntem, cum cred unii, "niste oameni bogati". Este, intr-adevar, greu de crezut ca o desfasurare de forte de o asemenea amploare ar fi posibila pentru oameni obisnuiti… ca noi. O vreme nu am inteles nici eu cum de s-a intamplat, desi raspunsul era evident si foarte aproape: datorita prietenilor - oameni care tin la noi, care ne cunosc mai mult, mai putin sau chiar deloc, care au suferit o data cu noi si care ne-au ajutat sa ne pastram mintile la locul lor. Acestia sunt bogatia noastra si v-o spun cu toata sinceritatea si fara nici o urma de ipocrizie.

Am traversat, nu demult, frumoasa perioada a Sarbatorilor de iarna - perioada cea mai asteptata de copii, Sarbatoarea fericirii si sperantei. Va doresc sa fiti fericiti cu familiile si cu prietenii vostri si sa va bucurati cat mai mult de fiecare moment petrecut impreuna, ca si cum ar fi in fiecare zi Craciunul. La multi ani copiilor vostri si sa va bucurati de ei!

N.R. - Puteti sa-i scrieti Paulei Tudor pe adresa redactiei (precizand, pe plic, pentru Departamentul "Reportaj") sau pe e-mail paula.tudor@jurnalul.ro