Institutul de seruri si vaccinuri

Institutul "Cantacuzino", comparat in nenumarate randuri cu Institutul "Pasteur" de la Paris, a fost infiintat la 4 aprilie 1921.


A debutat cu denumirea Institutul de Seruri si Vaccinuri "Cantacuzino", facand exceptie de la regula de a purta numele unui fondator care nu mai este in viata. Ioan Cantacuzino incepuse studiul microbiologiei in Romania inca din 1902, o data cu venirea lui de la Paris, unde a facut studii de biologie si medicina. Infiinteaza in Romania "Laboratorul de medicina experimentala", unde se desfasurau activitati didactice si stiintifice. In 1904, s-au preparat aici serul antistreptococic si serul antidizenteric. In 1912, scoate vaccinul antiholeric si conduce campania impotriva holerei din timpul razboaielor balcanice.

S-a bucurat de un succes fabulos, cu atat mai mult cu cat folosea metoda intraepidemica, necunoscuta pana la acea vreme. In 1918, Cantacuzino produce vaccinul tifoidic.

A scris istorie

La numai trei ani de la infiintare, in 1924, Institutul "Cantacuzino" devine cea mai mare institutie biomedicala din tara prin constructia unei cladiri de dimensiune mare, alaturi de Institutul "Victor Babes". Cele mai importante studii de cercetare in patologia infectioasa s-au facut la Institutul "Cantacuzino". Incep sa se produca mijloace de diagnostic si tratament in bolile transmisibile. Pentru publicul larg, institutul este renumit pentru activitatea de suport al sanatatii publice si de interventie epidemiologica. Conducerea institutului sustine toate campaniile epidemice din tara, reusind sa distruga multe focare de infectie. Institutul scoate pe piata mai multe vaccinuri, printre care tetanos, tifoidic, si pertusis (tuse convulsiva). Productia de seruri si vaccinuri creste considerabil. In 1934, Romania devine a doua tara din Europa care introduce vaccinarea impotriva tuberculozei. Pana in 1940, institutul scrie istorie. Era considerat unul dintre cele mai bune institute europene ale vremii in domeniul stiintelor biomedicale, igienei si epidemiologiei, imunologiei si biochimiei. Institutul "Pasteur" a fost un real sprijin in acest sens.

Rol strategic

In 1940, Institutul "Cantacuzino" este evacuat pentru ca este considerat institutie strategica. Cladirea principala este bombardata si partial distrusa. Dupa razboi este refacuta si institutul are din nou o evolutie spectaculoasa. Aici se produc vaccinul poliomielitic in 1962, gripal in 1972, rujeolic in 1978 si rabic. Serurile si vaccinurile produse in Institutul "Cantacuzino" au ajutat la eradicarea variolei in Romania, proces incheiat in 1976. Vaccinurile produse aici au eliminat cazurile de poliomielita, de difterie si au redus morbiditatea cauzata de rujeola si tuse convulsiva. In 1964, institutul se integreaza intr-un sistem de urmarire europeana a bolilor transmisibile. Iau nastere atunci primele Centre Nationale de Referinta, care sustin activitatea de sanatate publica.

Invatamantul la Institutul "Cantacuzino" s-a axat pe formarea de specialisti. Actualul director al institutului, profesorul doctor Marian Negut, precizeaza ca, in prezent, "Cantacuzino" face parte din Reteaua Institutelor Pasteur si Institutelor Asociate si are o serie de colaborari cu reputate universitati din intreaga lume.

INTEMEIETOR. Personalitate in Franta si indragit de Regina Maria, Ioan Cantacuzino a lasat in urma studii importante in domeniul bacteriologiei, epidemiologiei, imunologiei si igienei sociale. A fost profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, membru al Academiei Romane, intemeietor al institutului care-i poarta numele si fondator al Scolii romane moderne de microbiologie si medicina experimentala. Ca director general al Serviciului Sanitar, lupta impotriva tuberculozei, organizeaza servicii sanitare in opt judete si laboratoare de bacteriologie in principalele orase ale tarii.

REPERE

PRACTICA. In anul 126 d.Hr., liderul religios taoist Chang Tao-ling compune un ghid al descantecelor si farmecelor pentru vindecarea bolilor. MAMOGRAFIE. Chirurgul german A. Saloman pune la punct, in 1913, o tehnica de mamografie, metoda bazata pe raze X pentru detectarea cancerului mamar. HORMON. In 1909, neurochirurgul american Harvey Cushing (1869-1939) descopera ca acromegalia, o forma de gigantism, este provocata de o supraproductie a hormonului de crestere din glanda hipofiza. Cushing indeparteaza chirurgical o parte din glanda supradimensionata si constata ca simptomele pacientului dispar. Descoperirea lui Cushing a reprezentat un pas important in intelegerea activitatii hormonale. TRATAMENT. Medicul scotian Lockhart Robinson este primul care incepe sa utilizeze, in 1859, cearsafuri ude pentru a trata bolile mintale. Pacientul era infasurat intr-un cearsaf ud si rece pentru a combate starea de agitatie. Metoda a fost utilizata chiar si in secolul al XX-lea, mai exact pana la aparitia medicamentelor antipsihotice, in anii 1950. PUBLICATIE. In 1457, apare prima lucrare medicala tiparita, un calendar care continea recomandari pentru medici privind cazurile in care purgatiile au efect benefic. Abia in 1473 este tiparit si primul dictionar medical. FERTILIZARE. In 1770, fiziologul italian Lazzaro Spallanzani experimenteaza insamantarea artificiala la caini si demonstreaza ca sperma este necesara pentru fertilizarea ovulului.