Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atunci cănd viaţa ne incearcă, ne refugiem lăngă cei dragi. Căutăm un umăr pe care să plăngem, pe cineva care să ne dea un sfat, sau doar o persoană care să ne asculte. Cei mai norocoşi dintre noi au astfel de oameni alături. Mădălina nu are pe nimeni. Iar ei, viaţa i-a dat suprema lovitură - trebuie să se lupte pentru restul zilelor.
Atunci cănd viaţa ne incearcă, ne refugiem lăngă cei dragi. Căutăm un umăr pe care să plăngem, pe cineva care să ne dea un sfat, sau doar o persoană care să ne asculte. Cei mai norocoşi dintre noi au astfel de oameni alături. Mădălina nu are pe nimeni. Iar ei, viaţa i-a dat suprema lovitură - trebuie să se lupte pentru restul zilelor.
Mădălina Frangulea are doar 16 ani... E firavă şi timidă. Nu vrea să inspire milă. Işi alege greu cuvintele, rar te priveşte in ochi, dar, atunci cănd o face, in ei se vede un singur lucru - curajul. O boală necruţătoare a pus stăpănire pe trupul ei mic, iar ea de aproape doi ani se chinuieşte singură să n-o lase s-o doboare... să privească inainte.
TINEREŢE FURATÃ.... "Totul a inceput in ianuarie 2006, işi aminteşte Mădălina. Intr-o zi am descoperit că am o umflătură la găt... Nu i-am dat atenţie, am zis că trece. Dar n-a fost aşa. Mi-a apărut alta, şi apoi alta... In februarie, indemnată de sora mea, am mers la medic, la Bucureşti. Imi era frică, eram singură printre medici şi asistente şi nu ştiam ce o să urmeze, nu inţelegeam ce se intămpla." Venită din comuna Braniştea, judeţul Galaţi, Mădălina se simţea complet dezorientată in Bucureşti. A urmat o serie intreagă de analize in urma cărora a fost trimisă la Istitutul Oncologic Fundeni. In urma biopsiei pe care medicii i-au făcut-o a fost diagnisticată cu Limfom Hodgkin stadiul 3. "Nu mai auzisem niciodată de boala asta şi nici nu-mi imaginam căt de gravă este. E un cancer al săngelui, mi-au spus doctorii. Mi-au zis de tratament şi de efectele lui secundare. Simţeam că lumea mea s-a sfărşit...", povesteşte adolescenta.
CHINUL. Ceea ce a urmat e descris de Mădălina drept "cele mai groaznice clipe" din viaţa ei. A făcut chimioterapie, radioterapie, i-a căzut părul. Au inceput stările de ameţeală şi de greaţă. In această perioadă cumplită, relaţia cu prietenul ei s-a răcit. "In cele din urmă m-a părăsit. Atunci m-am inchis intr-o lume a mea, plăngeam in fiecare zi şi mă rugam să mă fac bine. Aveam depresii, mă răcisem şi de prieteni. Nu mai aveam nici un sprijin moral", işi aminteşte cu amărăciune. In astfel de momente, familia e refugiul fiecăruia dintre noi. Dar Mădălina nu are nici măcar acest sprjin. "Părinţii m-au lăsat de mică la bunici. Ei m-au crescut aşa cum au putut şi cum şi-au permis. Părinţii mei nu au avut cum să mă crească, pentru că şi ei au nevoie de ajutor, la răndul lor. Tata are probleme cu băutura, iar mama, din cauza tatălui meu, a ajuns intr-o situaţie mai fragilă din punct de vedere psihic. E la pensie pe caz de boală şi nu mă poate ajuta, susţine sau incuraja", explică ea inţelegătoare şi resemnată. Acum ii stă alături o mătuşă din Bărlad, care caută neobosită soluţii pentru vindecarea nepoatei sale.
SPERANŢÃ... ŞI RECÃ...DERE. Cu eforturi aproape supraomeneşti, Mădălina a dat examenul de capacitate. L-a promovat printre primii din şcoala ei. Dar boala nu ţine cont de performanţele şcolare. "Organismul meu nu a mai suportat terapia şi de mai multe ori am avut hemoragii şi am făcut transfuzii de sănge. In martie anul ăsta, medicii mi-au zis că m-am făcut bine. Căt m-am bucurat! Credeam că am scăpat de chinuri... Dar boala a recidivat. Am inceput din nou chimioterapia, dar tratamentul e prea puternic, iar corpul meu e prea slăbit şi nu-l mai suportă...", descrie Mădălina starea in care se află acum. Iar durerea ei cea mai mare e că bunicii care au crescut-o suferă enorm pentru ea: "Mi-e milă de bunicii mei cănd ii văd cum plăng şi se roagă să mă fac bine, să redevin ce am fost odată. Şi ei sunt bolnavi, săracii. Bunica e cardiacă, iar bunicul are probleme cu vederea...".
UN VIS IMPOSIBIL? Medicii i-au spus Mădălinei că singura şansă de vindecare ar fi un transplant in străinătate. Mătuşa ei, Lucii Călinoiu, a luat legătura cu o clinică din Italia, care o aşteaptă acum pe fată la Milano, insă costul intervenţiei este cu mult peste puterile ei financiare. "Mi s-a tăiat respiraţia cănd am auzit că trebuie să dau 150.000 de euro pentru transplant... Nu avem o situaţie materială foarte bună, dar pănă acum nu am mai cerut ajutorul nimănui, am trăit aşa cum s-a putut. Aş vrea ca şi in continuare să trăiesc tot aşa, cu puţinul pe care il am, dar... să trăiesc", spune Mădălina.
RECIDIVÃ...
"De mai multe ori am avut hemoragii şi am făcut transfuzii de sănge. In martie anul ăsta, medicii mi-au zis că m-am făcut bine. Credeam că am scăpat de chinuri... Dar boala a recidivat. Am inceput din nou citostatice, dar sunt prea puternice, iar corpul meu e prea slăbit şi nu le mai suportă"
Mădălina Frangulea
Mădălina Frangulea are doar 16 ani... E firavă şi timidă. Nu vrea să inspire milă. Işi alege greu cuvintele, rar te priveşte in ochi, dar, atunci cănd o face, in ei se vede un singur lucru - curajul. O boală necruţătoare a pus stăpănire pe trupul ei mic, iar ea de aproape doi ani se chinuieşte singură să n-o lase s-o doboare... să privească inainte.
TINEREŢE FURATÃ.... "Totul a inceput in ianuarie 2006, işi aminteşte Mădălina. Intr-o zi am descoperit că am o umflătură la găt... Nu i-am dat atenţie, am zis că trece. Dar n-a fost aşa. Mi-a apărut alta, şi apoi alta... In februarie, indemnată de sora mea, am mers la medic, la Bucureşti. Imi era frică, eram singură printre medici şi asistente şi nu ştiam ce o să urmeze, nu inţelegeam ce se intămpla." Venită din comuna Braniştea, judeţul Galaţi, Mădălina se simţea complet dezorientată in Bucureşti. A urmat o serie intreagă de analize in urma cărora a fost trimisă la Istitutul Oncologic Fundeni. In urma biopsiei pe care medicii i-au făcut-o a fost diagnisticată cu Limfom Hodgkin stadiul 3. "Nu mai auzisem niciodată de boala asta şi nici nu-mi imaginam căt de gravă este. E un cancer al săngelui, mi-au spus doctorii. Mi-au zis de tratament şi de efectele lui secundare. Simţeam că lumea mea s-a sfărşit...", povesteşte adolescenta.
CHINUL. Ceea ce a urmat e descris de Mădălina drept "cele mai groaznice clipe" din viaţa ei. A făcut chimioterapie, radioterapie, i-a căzut părul. Au inceput stările de ameţeală şi de greaţă. In această perioadă cumplită, relaţia cu prietenul ei s-a răcit. "In cele din urmă m-a părăsit. Atunci m-am inchis intr-o lume a mea, plăngeam in fiecare zi şi mă rugam să mă fac bine. Aveam depresii, mă răcisem şi de prieteni. Nu mai aveam nici un sprijin moral", işi aminteşte cu amărăciune. In astfel de momente, familia e refugiul fiecăruia dintre noi. Dar Mădălina nu are nici măcar acest sprjin. "Părinţii m-au lăsat de mică la bunici. Ei m-au crescut aşa cum au putut şi cum şi-au permis. Părinţii mei nu au avut cum să mă crească, pentru că şi ei au nevoie de ajutor, la răndul lor. Tata are probleme cu băutura, iar mama, din cauza tatălui meu, a ajuns intr-o situaţie mai fragilă din punct de vedere psihic. E la pensie pe caz de boală şi nu mă poate ajuta, susţine sau incuraja", explică ea inţelegătoare şi resemnată. Acum ii stă alături o mătuşă din Bărlad, care caută neobosită soluţii pentru vindecarea nepoatei sale.
SPERANŢÃ... ŞI RECÃ...DERE. Cu eforturi aproape supraomeneşti, Mădălina a dat examenul de capacitate. L-a promovat printre primii din şcoala ei. Dar boala nu ţine cont de performanţele şcolare. "Organismul meu nu a mai suportat terapia şi de mai multe ori am avut hemoragii şi am făcut transfuzii de sănge. In martie anul ăsta, medicii mi-au zis că m-am făcut bine. Căt m-am bucurat! Credeam că am scăpat de chinuri... Dar boala a recidivat. Am inceput din nou chimioterapia, dar tratamentul e prea puternic, iar corpul meu e prea slăbit şi nu-l mai suportă...", descrie Mădălina starea in care se află acum. Iar durerea ei cea mai mare e că bunicii care au crescut-o suferă enorm pentru ea: "Mi-e milă de bunicii mei cănd ii văd cum plăng şi se roagă să mă fac bine, să redevin ce am fost odată. Şi ei sunt bolnavi, săracii. Bunica e cardiacă, iar bunicul are probleme cu vederea...".
UN VIS IMPOSIBIL? Medicii i-au spus Mădălinei că singura şansă de vindecare ar fi un transplant in străinătate. Mătuşa ei, Lucii Călinoiu, a luat legătura cu o clinică din Italia, care o aşteaptă acum pe fată la Milano, insă costul intervenţiei este cu mult peste puterile ei financiare. "Mi s-a tăiat respiraţia cănd am auzit că trebuie să dau 150.000 de euro pentru transplant... Nu avem o situaţie materială foarte bună, dar pănă acum nu am mai cerut ajutorul nimănui, am trăit aşa cum s-a putut. Aş vrea ca şi in continuare să trăiesc tot aşa, cu puţinul pe care il am, dar... să trăiesc", spune Mădălina.
RECIDIVÃ...
"De mai multe ori am avut hemoragii şi am făcut transfuzii de sănge. In martie anul ăsta, medicii mi-au zis că m-am făcut bine. Credeam că am scăpat de chinuri... Dar boala a recidivat. Am inceput din nou citostatice, dar sunt prea puternice, iar corpul meu e prea slăbit şi nu le mai suportă"
Mădălina Frangulea
Pentru că merită
Pentru curajul cu care infruntă boala, Mădălina merită o şansă. Se spune că strop cu strop se-adună marea. Cu puţin din puţinul fiecăruia s-ar putea aduna şi banii pentru viaţa acestei fetiţe... Puteţi dona o sumă căt de mică intr-unul dintre contruile deschise pe numele lui Lucii Călinoiu, mătuşa Mădălinei, la Banca Transilvania, sucursala Bărlad.- CONT LEI: RO67BTRL03801201I83439XX
- CONT EURO: RO42BTRL03804201I83439XX
- CONT USD: RO91BTRL03802201I83439XX
- COD SWIFT: BTRLRO22
