In folclor circula vorba ca tot ce isi doreste un chirurg in momentul in care un pacient se prezinta in fata sa, este sa il vada pe masa de operatie. Te doare in zona apendicului – e clar, apendicita, trebuie sa te supui cutitului. Ai angina? Treci sa-ti facem un bypass.
In realitate, chirurgii adevarati nu au apucaturi de macelari, ci se gandesc, intotdeauna, cum se poate evita operatia.
Am prezentat, aici, pe larg, cazul de la Campulung Muscel, al medicului specialist chirurg Madalin Iordache, care s-a luptat, in pofida resurselor limitate (dar care s-au dovedit mai putin limitate decat ale spitalelor de categorie net superioara din Bucuresti), sa isi vindece pacientul, evitand interventia chirurgicala. Si a reusit.
Azi, pacientul sau este sanatos, a fost externat si a povestit, pentru Jurnalul.ro, patania sa.
Ivan Iosif-Ion este sudor la uzinele Dacia. Are o gospodarie in comuna argeseana Boteni. 'Cu o luna inainte sa am probleme, am ridicat niste lemne in padure. De acolo cred ca mi s-au tras durerile de mijloc. Am ajuns la farmacie sa-mi dea ceva, sa ma pot misca. Si dupa aia, am inceput sa fiu anemic, obosit tot timpul. Am pus-o si pe seama faptului ca eu lucram in schimbul trei. In dimineata aia, am iesit din schimb si, cand am ajuns acasa, in loc sa ma odihnesc, m-am apucat de treaba'.
Urmarea a fost ca Ivan aproape a lesinat. A fost dus la spital cu Ambulanta, avand o hemoragie interna (stomacala) din pricina analgezicelor prea puternice eliberate de farmacista, fara reteta.
Intra pe mana medicului Iordache, care stie foarte bine ce are de facut. Isi pune pe picioare pacientul cu medicatie corespunzatoare (in parte, achitata de familia lui Ivan, din cauza deficitului intraspitalicesc) si, in pre-ziua Ajunului de Craciun, il externeaza.
In general hemoragiile interne nu recidiveaza. Din pacate, Ivan Iosif face parte din procentul de 7-8% ghinionisti, asa ca tribulatiile lui nu aveau sa se opreasca aici. El sustine ca a urmat cu exactitate indicatiile medicului la externare. Si, totusi... 'In dimineata de 30 decembrie, cand ma spalam pe ochi, m-a luat ameteala. Am vomat sange. M-am speriat si m-am intors la spital'.
Si bine a facut. De data asta, situatia era mai grava, iar sansele de hemostaza (oprire a hemoragiei), cu mijloacele de care dispunea spitalul din Campulung, se injumatatisera.
De aceea, dupa stabilizare, s-a incercat transferul pacientului la un spital din Bucuresti care, teoretic, ar fi trebuit sa fie mult mai bine dotat. S-a dovedit ca situatia era exact pe dos, astfel ca cele mai bune sanse de vindecare fara operatie erau cele de la fata locului.
Cum spuneam, gratie eforturilor colectivului medical, Ivan Iosif este in afara pericolului si azi a parasit spitalul.
'A fost bine. Domnul doctor m-a ajutat. Si-a dat interesul', spune, cu simplitate, Ivan.
L-am intrebat cat l-a costat aceasta aventura. 'Nu pot spune exact. Vreo 3-4 milioane prima data si cam tot atat acum. Dar nu conteaza. Sanatatea e mai presus de toate!'. 'Dar daca nu aveati banii astia?', insist. 'E adevarat, nu stiu ce faceam. Dar nu cred ca domnul doctor m-ar fi lasat'.