Medicina in Egiptul Antic

Homer scrie in "Odiseea" ca egiptenii se pricep la medicina mai mult decat oricare alti oameni.

Un papirus de la 1825 i.Hr. descrie metodele de diagnosticare ale gravidiei, aflarea sexului fetusului si tratarea unor boli ginecologice.

In papirusul numit "Edwin Smith" (1600 i.Hr.) gasim informatii uimitoare despre chirurgia practicata de medicii egipteni. Da, ati citit bine: chirurgie! Sunt descrise aici 48 de cazuri in care operatiile au fost facute la cap, gat, umeri, piept si coaste. Cercetatorii presupun ca desele accidente survenite in timpul lucrului la piramide au facut ca experienta medicilor sa creasca.

Intr-un alt papirus, denumit "Ebers" (3000 i.Hr.), gasim referinte despre boli interne, ale ochilor, ale pielii, dar si ginecologice, fiind prezentate si aici cateva cazuri chirurgicale. Sunt descrise 400 de medicamente prescrise in 877 de retete.

In ciuda limitarii cunostintelor lor privind cauzele bolilor, ei aveau totusi o cunoastere avansata a anatomiei si psihologiei umane. Fara indoiala, felul in care imbalsamau mortii si mai ales cum goleau craniul pentru mumificare presupunea o buna cunoastere a anatomiei capului si a creierului. Ei stiau ca in creier se afla comanda intregului organism. In "Ebers" sunt descrise pozitia corecta a inimii, precum si cateva anomalii ale ei. Cunosteau faptul ca inima pulseaza sangele in vase catre toate organele. Din aceste papirusuri cu caracter medical reiese ca medicii Egiptului Antic foloseau metoda practicata si azi in timpul consultatiei unui bolnav (anamneza). Pentru a diagnostica o boala, ei cercetau sangele, urina si sputa. Prima operatie de cataracta s-a facut in Alexandria lui Ptolemeu.

Numeroase alte papirusuri vorbesc despre bolile dintilor: parodontoze, abcese, carii si inlocuirea dintilor. Faptul este atestat si de urmele operatiei pe mandibula unei mumii datand din jurul anului 2500 i.Hr. Stiintele despre chimie ale vechilor egipteni erau atat de vaste, incat vechea denumire de Kemet a Egiptului defineste tocmai acest lucru.

Medicii Egiptului Antic tratau anemia si cunosteau proprietatile benefice ale usturoiului, folosindu-l ca antibiotic. Bolnavii psihici erau inchisi in "templele somnului", iar visele lor erau interpretate in mod religios.

REPERE

IPSOS. Materialul care se numeste astazi ipsos, folosit in mentinerea oaselor rupte, a fost utilizat pentru prima data in anul 880 de medicul si alchimistul persan Ar-Razi. Tot el a clasificat substantele in animale, vegetale si minerale, iar enciclopedia sa, "Continens", tradusa in latina in 1297, a fost o sursa importanta de cunostinte timp de trei secole. STUDIU. Primele preocupari medicale in legatura cu greutatea corpului, cu importanta acesteia in sanatatea omului dateaza de cateva sute de ani. In 1614, medicul italian Sanctorius isi publica studiile despre greutatea corporala, alimentatie si excretie, acestea reprezentand primele studii despre metabolism. CHIMIOTERAPIE. Inceputul productiei de medicamente de sinteza este marcat de descoperirea si fabricarea salvarsanului in 1910, medicament care trateaza sifilisul. Acesta a fost inventat de bacteriologul german Paul Ehrlich, castigator al Premiului Nobel. DEBUT. In 1883, chimistul german Ludwig Knorr realizeaza compusul antipirina, care reduce febra si calmeaza durerea. Acesta este primul medicament semnificativ realizat de om si care constituie debutul industriei medicamentelor sintetice. INVENTIE. Oftalmoscopul este un instrument pentru studierea interiorului ochiului, iar cel care l-a proiectat a fost englezul Charles Babbage, in 1847. Inventia sa a fost insa neglijata, astfel incat meritul descoperirii i-a revenit chirurgului german Hermann von Helmholtz, care a realizat independent acelasi aparat in 1851.