Mircea Diaconu a citit pe scena dintr-un caiet de dictando

Mircea Diaconu este tipul de actor cu mintea brici. De altfel el a scris si carti. Inceputul a avut loc intr-o camaruta de cativa metri patrati vizavi de Teatrul Bulandra, unde proaspatul actor pe vremea aceea statea cu chirie. Dupa spectacole, noaptea, Mircea Diaconu asternea pe o pagina de caiet de dictando simtirile si ideile sale. Mircea Diaconu nu-si lauda randurile asezate atunci pe hartie, dar volumele publicate mai tarziu au avut succes. De altfel, iata o patanie istorisita chiar de el, care sta marturie a talentului scriitorului improvizat a carui meserie era totusi sa urce pe scena.

"In acele vremuri de inceput in meserie colegul meu de la Bulandra, Florian Pittis, prezenta un spectacol de poezie, literatura si muzica. Intervine insa intr-o zi o situatie mai speciala si Pittis trebuie sa plece in provincie chiar in ziua spectacolului, asa ca ma roaga pe mine sa-l inlocuiesc in rolul de prezentator. La mijlocul reprezentatiei trebuia sa citesc un text compus de ziaristul si scriitorul de mare talent Radu Cosasu. Ma duc la dulapul din cabina unde Pittis imi spusese ca gasesc paginile scrise de Cosasu. Sa mi se faca rau, Pittis uitase sa-mi lase cheia. Deschide dulapul daca ai cu ce! Pentru cateva clipe am intrat in panica, pana sa ies pe scena pentru citirea textului mai erau doar cateva minute. N-aveam timp de vaicareli. Si atunci imi vine in minte un gand salvator. Fug ca la o cursa de sprint pana peste drum in camaruta mea si insfac caietul de dictando unde scriam eu modestele incercari literare. Intru in scena si citesc la microfon randurile scrise de mine in locul textului maestrului Radu Cosasu. M-a surprins cand am auzit la sfarsitul numarului aplauze. A doua zi ii telefonez maestrului Cosasu sa-i explic situatia si sa-i cer scuze. A ras scriitorul, dar mi-a spus ca i-a placut textul scris de mine. Nu ma consider manuitor de condei profesionist, eu am ramas un vesnic provincial timid". Mircea Diaconu a salvat multe filme romanesti, in perioada ceausista comunistii, utecistii trebuiau sa n-aiba nici un defect in filme. Vorbele lor sunau ca niste lozinci care nu convingeau nici copii de gradinita, asa ca, cu asemenea scenarii, totul parea din material plastic. Mircea Diaconu umaniza insa rolul ce i se distribuia prin improvizatiile lui, omul de tip nou, conceput stangaci si artifical in scenarii se transforma in fiinta din carne si oase. Diaconu il construia din slabiciuni, mici defecte si ticuri, hainele stateau ca naiba pe el, frizura se rascula desi era naclaita cu briantina, era cicalitor. Din acest motiv Mircea Diaconu a fost tot timpul iubit de romani.