Morga Bucurestiului, unicat in lume

VALOROS. Prima cladire a institutului, situat in centrul istoric al Bucurestiului, a fost daramata de regimul comunist

La 20 decembrie 1892 se inaugureaza o institutie care purta numele de "Morga orasului". La scurta vreme insa, in 1898, Minovici avea sa ia o decizie istorica: morga va lua numele de "Institutul medico-legal", devenind astfel primul institut de medicina legala din lume. Mina Minovici a fost cel care a militat pentru separarea sistemului medico-legal de cel de sanatate publica sau de psihiatrie. In discursul de la deschiderea oficiala a morgii, profesorul doctor Mina Minovici isi sustinea cauza, motivand ca "medicina legala este chemata a rezolva probleme de justitie sociala. Traiul in societate implica datorii si drepturi, cu paza carora justitia este insarcinata, si medicina legala da justitiei, pentru acest scop, servicii de o imensa importanta. Copilul se naste, legea il protejeaza, ii asigura identitatea; dar ce ar insemna aceasta protectie fara faptele materiale care sa stabileasca suprimarea, substituirea lui, avortul, infanticidul? Medicina legala este chemata sa se pronunte asupra acestor chestiuni (...) Crearea acestei institutiuni va fi un exemplu de incurajare pentru tinerimea care va voi sa munceasca pe terenul stiintific". Medicii trebuiau sa fie, conform aceleiasi teorii, specialisti in medicina legala. La acel moment (1898), institutul detinea cea mai performanta tehnologie de laborator din Europa. Certificatul medico-legal care se elibereaza astazi de catre institut este foarte asemanator celui pe care Mina Minovici l-a redactat si utilizat. Si invatamantul medico-legal este in ascensiune. In 1897, catedra de psihiatrie si medicina legala, pana atunci comune, se scindeaza. Se creeaza astfel o catedra separata de medicina legala, condusa de profesorul Mina Minovici.

"Doctorii de morti"

MODERN. Sediul actual, desi la marginea orasului, se afla intr-o cladire impresionanta ca dimensiuni

Nicolae Minovici, fratele lui Mina Minovici, i-a urmat acestuia la conducerea institutului. El a devenit cunoscut in istoria medicinei pentru crearea primului serviciu de salvare din Bucuresti. La conducerea institutiei de medicina legala au urmat alte personalitati marcante ale medicinei romanesti: Theodor Vasiliu (1938-1956), Mihail Kernbach (1940), Ion Moraru (1958-1973). Profesorul Moise Terbancea, care a fost si seful catedrei de medicina legala din cadrul UMF "Carol Davila", a reusit sa pastreze sistemul de medicina legala din Romania atunci cand regimul comunist dorea desfiintarea lui. "In 1986, prima cladire a institutului, care a avut o mare valoare arhitectonica si istorica, a fost demolata. Vreme de peste trei ani (1986-1989), sediul temporar al institutului a fost la spitalul Pantelimon (actualul asezamant "Christiana")", aflam de la actualul director al IML "Mina Minovici", prof. dr. Dan Dermengiu. Desi oamenii sistemului comunist nu intelegeau "de ce este nevoie de doctori de morti", medicina legala romaneasca nu numai ca a supravietuit, dar s-a inceput constructia actualului sediu al institutului, de pe Soseaua Vitan-Barzesti. Lucrarile s-au finalizat in 1989, iar sediul nou a fost dat in folosinta in acelasi an. Din pacate insa, profesorul Terbancea incetase din viata. Sediul actual are patru niveluri si adaposteste mai multe departamente si laboratoare: medicina legala clinica (cu laboratoarele de investigatii electrofiziologice si radiologie), prosectura medico-legala, psihiatrie, psihologie si criminologie medico-legala, identificare si serologie medico-legala, toxicologie medico-legala, tanatologie (histopatologie, tanatochimie, histochimie, microbiologie) si genetica medico-legala. Institutul are, de asemenea, o biblioteca, o capela si un muzeu.

MUZEUL. Celebrul muzeu care se afla in incinta Institutului Medico-Legal este dedicat in totalitate medicilor legisti si studentilor la Medicina si Drept (care studiaza criminalistica). Majoritatea exponatelor dateaza inca de la infiintarea morgii si au fost colectate de catre profesorul Mina Minovici. Un numar mare de exponate se afla aici, reprezentand diferite organe, anomalii medicale si arme ale crimei. PERSONALITATE. Mina Minovici, deosebit de apreciat de Carol Davila, s-a specializat in medicina legala la Paris. El este autorul a numeroase lucrari stiintifice referitoare la moartea subita si pseudomoartea subita (1929), medicina legala aplicata la arta dentara in 1930, medicina legala si accidentele de circulatie, volum bazat pe studii efectuate in 1927 si in 1932. Activitatea sa stiintifica avea sa culmineze cu renumitul tratat complet de medicina legala in doua volume, "rodul meditatiilor, observatiilor si experimentarii personale in decursul unei vieti de om". Minovici a infiintat sali de expunere si conservare frigorifica a cadavrelor aduse pentru expertiza, precum si sali de autopsie. Contributia profesorului Mina Minovici in acest domeniu a fost una de pionierat recunoscuta pe plan international.

REPERE

SANCTIUNI. Cele mai vechi dovezi care atesta colaborarea medicilor cu justitia dateaza inca din antichitate. In Codul lui Hamurabi (rege al Babilonului intre anii 1728-1686 i.Hr.) apar primele elemente de raspundere medicala, precizand si sanctiunile pentru greseli in interventiile terapeutice. AUTOPSIE. Corpul lui Iulius Caesar a fost expus in forum si examinat de catre Antistius. El a demonstrat, prin autopsie, ca numai una dintre cele 23 de plagi pe care le prezenta Caesar a fost letala, notand ca ea a atins toracele printre primele doua coaste. NORME. Carol cel Mare (742-814) stabileste in "Capitularies" o serie de norme legislative privind importanta informatiei aduse de medici intr-un proces. Astfel, deznodamantul unui proces putea fi influentat de marturiile medicilor asupra plagilor, sinuciderii, violului, bestialitatii, infanticidului sau impotentei. ISTORIE. Primele elemente de medicina legala din Romania apar in Legiuirile lui Matei Basarab si Vasile Lupu. "Cartea romaneasca de Invatatura de la Pravilele Imparatesti", tiparita la Iasi in 1646, si "Indreptarea Legii", tiparita la Targoviste in 1652, faceau referire la expertiza in cazuri de otravire, ranire, nebunie, deflorare si sodomie. Sunt indicati si "medicii" care puteau face expertize, precum si modul in care acestea trebuiau executate.