Nae Lazarescu: "Retetele impotriva cheliei sunt trase de par"

Se tine scai umorul de Nae Lazarescu precum tusea de fumator. Ii da ghes pixul sa scrie nu numai cuplete de revista, ci si glume concentrate in cateva cuvinte. Iata niste culmi, din acelea pline de hazul lui Nae - taticul bancurilor.

Culmea cosmesticianului: sa faca tratamente de intinerire cu leacuri babesti. Culmea botanistului: sa altoiasca un arbore cotit. Culmea dentistului: sa plombeze Gurile Dunarii. Culmea alergatorului: sa castige un concurs de imprejurari. Culmea boxerului: sa fie K.O. si sa i se para O.K. Retetele impotriva cheliei sunt trase de par. Vinurile superioare sunt vinurile din rafturile de sus. Mare povestitor, Nae Lazarescu istoriseste niste intamplari hazoase, care parca-l cauta cu lumanarea. "Eram angajat la ansamblul Rapsodia Romana si, cu ani multi in urma, trebuia sa prezint un spectacol cu pompa la Sala Palatului, unde in loja se instalase chiar stabul Partidului, Gheorghiu-Dej. Aveam sarcina sa anunt ca vor canta diverse coruri, intre care si corul de la Uzinele Semanatoarea, un cor care obtinuse o sumedenie de decoratii si diplome. Ma incalcesc insa in atatea premii comuniste si o scrantesc tocmai cand anunt titlul cantecului, nu spun "Corul Semanatoarea va interpreta cantecul Tara mea pamant cu flori", ci mi se impleticeste limba si-mi iese din gura: "Tara mea, pamant de flori", asa cum striga pe strazi tiganii care vand pamant pentru ghivece.

In pauza se reped la mine niste activisti comunisti: "Ai sa ajungi in puscarie, ai vazut cine era in loja, tovarasul secretar general, iar tu ai schimonosit titlul cantecului". Tot in pauza insa se prezinta si un tinerel din garda lui Gheorghiu-Dej, care ma invita a doua zi la CC ca vrea Dej sa vorbeasca cu mine. N-am dormit toata noaptea de spaima. A doua zi intru in biroul secretarului general al partidului, un birou cat o hala de uzina si Gheorghiu-Dej ma intreaba: "Ba, ce-ti lipseste tie?" Turui ca la militarie: "Nu-mi lipseste nimic, tovarase secretar general". Dej insista: "Casa ai, bicicleta ai, haine ai?". "Am de toate, tovarase secretar general". Se enerveaza Dej: "Ba, tampitule, daca crezi ca eu am timp pentru fasoanele tale, te inseli, eu te simpatizez si vreau sa-ti dau ceva, cere-mi ce vrei". Raspund fara sa clipesc: "Am nevoie de-o butelie". Rade de se prapadeste Gheorghiu-Dej si i se adreseaza unui consilier: "Dati-i o butelie lui Pamant de Flori asta!". N-am avut parte de butelie caci am vandut-o sa-i cumpar cadouri unei gagici din trupa de balet a Teatrului Tanase".