O simplă răceală o poate dărâma. Imunitatea scăzută a făcut ca boala să se lipească de ea imediat. Crăciunul a venit pentru Ana cu vestea unei suferinţe care acum o târăşte prin spitale, unde i se fac cure cu citostatice. Suferă de limfom Hodgkin. Pentru a rezista, are nevoie de ajutorul şi de sprijinul nostru.
Pentru Ana-Maria, zilele s-au scurs întotdeauna vesel, uşor, în ritm de muzică, pe cărări de munte, alături de prieteni buni şi de o familie care nu a uitat niciodată să-i arate dragostea ce i-o poartă. S-a întâmplat însă ca de Crăciun să simtă că ochii îi ard, iar tâmplele îi zvâcnesc afurisite, nervoase. Neîncetat. O lună a fost chinuită de fierbânţeala obrajilor.
Temperatura nu-i trecea nicicum. Şi-a spus de multe ori că oboseala ar fi de vină, ba că e pe cale să răcească. Ceaiurile, algocalminul, nimic nu-i venea de hac căldurii care îi împresura tot corpul. Se simţea moleşită şi lipsită de putere. Durerile de gât au pus capac agitaţiei şi neliniştii ce i s-au cuibărit în minte şi în suflet. Medicii de la clinica particulară la care a apelat, i-au făcut o serie de analize, dar rezultatul era confuz.
"Au spus iniţial că am sarcoidoză, o infecţie la plămâni, dar nu era nimic sigur. Aşa că m-au trimis la Institutul Naţional de Pneumologie «Marius Nasta». Medicii de acolo m-au suspectat de TBC", povesteşte Ana-Maria Cală, o tânără de 26 de ani, care acum, lună de lună, străbate holurile spitalelor în căutare de sănătate.
DE LA 7 LA 10 CENTIMETRI
După două luni de investigaţii, timp în care medicii îi prescriau algocalmin, Ana-Maria a aflat ce nume purta diavolul cu care trebuia să se lupte: limfom Hodgkin, o inflamare a ganglionilor limfatici. "Am înţeles de la doctori că globulele albe s-au mutiplicat nespus de mult şi că s-ar fi răspândit haotic în organism. Ca să le ţin în frâu, a trebuit să încep curele de citostatice". Vocea Anei pare fermă.
Adeseori zâmbeşte, fără să dea senzaţia că suferinţa ar putea cumva să o doboare. Durerile de oase, slăbiciunea organismului, părul lung şi frumos care îi pica din ce în ce mai mult, i-au întristat privirea. "Ce e de făcut?", s-a întrebat tânăra, cu speranţa că lupta pentru viaţă, deşi dură, nu e imposibil de dovedit.
"Mi-am dorit foarte mult să merg în Franţa pentru analize complete, mai ales că a durat două luni până ce medicii români au reuşit să îmi pună diagnosticul. Numai analizele m-ar fi costat 5.000 de euro. Nu aveam cum să strâng banii aceştia într-un timp atât de scurt. Mai am un frate, iar din familia mea, doar eu şi tata muncim. Ar fi fost imposibil", povesteşte Ana.
Aşa că, din două în două săptămâni, tânăra de 26 de ani merge la spitalul Fundeni pentru a face curele cu citostatice. A trecut prin 4 cure. Mai are 12. Şi singura îmbunătăţire pe care o simte este că i-a dispărut temperatura, iar ganglionii de la gât, atât de vizibili în urmă cu ceva timp, şi-au mai micşorat dimensiunea.
"Pentru a-şi da seama ce boală am, medicii de la Institutul «Marius Nasta» mi-au făcut o biopsie la gât. Degeaba. Nu au reuşit să vadă nimic. Din cauza aceasta mi-au făcut şi o incizie, destul de mare, la sânul drept. Rezultatele nefiind concludente nici atunci, au repetat analiza, de data aceasta numai la sân. Aşa am aflat că cel mai mare ganglion avea 7 centimetri. Până să încep curele cu citostatice, el a crescut încă trei centimetri. Aşa că nu mai aveam timp de pierdut", explică Ana momentele prin care a trecut.
REEVALUARE ÎN STRĂINĂTATE
De când se luptă cu boala, Ana nu şi-a mai făcut planuri de viitor. Voia să se căsătorească. Iar gândul că în braţe ar putea să-şi ţină propriul copil, cât mai devreme, o făcea să fie fericită şi să aştepte clipa cu nerăbdare. Tumora de mediastin anterior îi condiţionează viitorul: dacă s-ar vindeca şi boala nu ar recidiva, 5 ani de zile ar trebui să aştepte până ar putea avea copii, iar la soare ar avea interdicţie toată viaţa.
Cu toate acestea, Ana nu se plânge. Dumnezeu o veghează. Ea ştie asta. Şi simte. E de-ajuns să privească în ochii părinţilor săi, ai prietenilor care o înconjoară cu dragoste şi imediat îşi reaminteşte că nu e singură. Nu vrea să se gândească la ce ar putea fi mai rău: transplant de celule stem. Suma de 150.000 de euro şi chinul prin care ar trebui să treacă, o îngrozesc. Chiar şi acum, deşi citostaticele sunt gratuite, în această lună a trebuit să apeleze la prietenii din străinătate pentru a-i face rost de unul dintre cele 4 medicamente de care are nevoie.
"Costă enorm. Numai unul singur, într-o lună, mă duce la 40 de milioane, dacă nu-l găsesc în farmacii. Şi celelalte sunt scumpe, unul poate ajunge la 12-13 milioane de lei". Ana-Maria aşteaptă să termine 8 cure de citostatice. Ar urma o reevaluare a stării sale de sănătate.
"Mult mi-aş dori să merg în Franţa pentru a mi se spune clar dacă boala este ţinută sau nu în frâu. Trebuie să strâng însă 5.000 de euro. Este cumplit de greu. Pentru noi, suma este imensă. Mă rog la Dumnezeu să mă fac bine. Este singurul lucru pe care mi-l doresc".
Vocea Anei nu mai poate ascunde emoţiile. Şi teama de mai rău. Alungă gândul transplantului de celule stem şi lună de lună speră la o reevaluare în străinătate. Până acum, Ana-Maria nu a cerut ajutorul nimănui. Munceşte de când se ştie, chiar şi acum, în săptămâna în care nu face citostatice. De data aceasta, tânăra de 26 de ani are nevoie de noi.
Pentru viaţa Anei!
Pentru cei care o pot ajuta pe Ana-Maria să ajungă în Franţa, la BRD, agenţia Baba-Novac, pe numele ei, Ana-Maria Cală, s-au deschis următoarele conturi:
în lei: RO80BRDE441SV44102004410
în euro: RO14BRDE441SV44102354410
Pentru mai multe detalii, Ana poate fi contactată pe mail, la adresa: lalyro_2006@yahoo.com
Citește pe Antena3.ro