"Organismul meu refuză orice tratament"

Marusiana, o mamă de numai 27 de ani, se luptă cu o boală despre care medicii nu pot spune nici măcar în ce stadiu este: hepatită cronică autoimună. Polialergia medicamentoasă de care suferă a făcut ca femeia să nu poată urma nici un tratament.

Bazinul a început să i se umple cu acid. Stările de ameţeală şi de greaţă, durerile cumplite de musculatură, cuţitele pe care le simte clipă de clipă înfipte în ficat o fac să strângă din dinţi. Se chinuieşte cumplit, dar ştie că trebuie să învingă boala.
Pentru ea şi mai ales pentru copilul de 7 ani, care, în lipsa ei, ar rămâne singur.

"Ce poţi face când ştii că tu nu mai trăieşti mult, să te trezeşti în fiecare zi cu acest gând... Oare azi e ultima zi? Cred că medicii nu ştiu că eu am bagaje multe, unele pline de bucurii, altele pline cu dezamăgiri. Când ştii că mai ai de trăit 20, 30, poate 80 de ani, simţi că mai ai timp să-ţi faci bagajele, dar atunci când trebuie să fii pregătit în fiecare clipă? Sunt o mama de 27 de ani, cu un băieţel în clasa a II-a. Cea mai mare realizare a mea din ultimii 8 ani, pentru care vreau să lupt să trăiesc!"
Aşa îşi începe povestea Marusiana Piţigoi.

De mai bine de cinci ani se chinuieşte să supravieţuiască unei boli căreia medicii români nu i-au descoperit misterul care o face invincibilă: hepatită cronică autoimună. Un butoi cu pulbere. Un organism care colcăie de "autoanticorpi direcţionaţi împotriva celulelor hepatice". Cauza bolii nu se cunoaşte.

"Dacă cineva mă priveşte, nu prea îşi dă seama că sunt bolnavă. Nu îmi strig boala, nu îmi afişez suferinţa. Îmi colorez obrajii şi buzele, să pară cât mai sănătoase. Încerc să am chipul luminos, merg la lucru, deşi medicii mi-au recomandat să stau acasă, să nu fac efort. Am nevoie de bani pentru a trăi, pentru a-mi întreţine copilul. Sunt o mamă singură..." .

Marusiana îşi stăpâneşte emoţiile. A învăţat ca-n miez de noapte şi mai adesea în gând să-i spună Domnului durerea şi neliniştile sale. A aflat că, din cauza acestei boli, 82% dintre cei atacaţi de ea ajung la ciroză hepatică şi mor.

DURERI ARTICULARE ŞI LICHID ÎN STOMAC
Femeia cu chip de înger îşi doreşte să lupte. Cum ar putea însă, când medicii români nu pot să-i facă biopsie, din cauza alergiilor multiple la medicamente pe care le are, când durerile de musculatură, de articulaţii o determină să-şi chircească trupul, când ameţeala şi greaţa o fac să umble asemenea unui somnambul? "Cred că nu e minut într-o zi în care să nu mă doară ficatul.

Complicaţiile bolii au făcut să mi se declanşeze dischinezia biliară. Practic, este vorba despre un atac celular, rând pe rând pică fiecare organ. De câteva luni s-a instalat şi ascita, bazinul a început să mi se umple cu lichid."

Aşa a început femeia să-şi acopere trupul, odinioară zvelt, cu bluze şi cămăşi largi, care să-i ascundă stomacul gâlgâind a lichid.




A renunţat la tocuri, care-i îngreunau mersul şi o oboseau şi mai rău, dar a continuat să muncească zi de zi şi să caute răspunsuri legate de boala sa la clinicile de peste hotare. Una dintre complicaţiile bolii este ciroza hepatică. Inutil a mers femeia la mai toate spitalele din Capitală, ajungând practic să facă naveta Deva - Bucureşti. Medicii nu au ştiut să precizeze stadiul în care se află boala.

Şi nici vreun tratament medicamentos nu au putut să-i prescrie, din cauza intoleranţei pe care o are la medicamente. "Nici anestezia nu o pot suporta. Am făcut toate analizele pe viu. Efectele bolii le simt zi de zi. Durerile groaznice mă însoţesc în permanenţă, ele îmi aduc aminte că banii contează mai mult decât soarele care răsare.

Pentru copilul meu îmi pun o mască şi, ca un actor bun, îmi joc rolul. Pe scena vieţii mele încă nu a căzut cortina. Mai am timp. Ochii mei nu mai plâng, nu mai râd. Ochii mei tac."

"MEDICII NEMŢI ÎMI POT SPUNE DACĂ MAI AM VREO ŞANSĂ!"
Vocea Marusianei capătă inflexiuni triste. A încercat să strângă zeci de documente necesare întocmirii dosarului pe care l-a depus, în speranţa că va putea ajunge la clinica din străinătate prin formularul E112. Au trecut de-atunci trei luni. Şi nici un răspuns. Urgenţa cu care ea trebuie să facă o biopsie în Germania nu a impresionat pe nimeni.

Viaţa sa se scurge prin oasele sale obosite şi doborâte de durere, fără să intereseze statul, în buzunarele căruia se adună bani frumoşi din contribuţiile populaţiei care nu uită, lună de lună, să cotizeze pentru asigurările de sănătate. "La International Neuroscience Institute (INI) din Hannover, Germania, mi se poate face o biposie care să îmi spună care este stadiul bolii şi ce se mai poate face pentru mine.

Există şi o serie de teste de sânge ce se pot efectua pentru a vedea ce fel de tratament mi se poate administra. Practic, pot afla dacă este nevoie de transplant hepatic, de transplant de celule stem sau daca va fi vorba de tratament de stabilizare, care să încetinească evoluţia bolii, sau ce altă soluţie există în cazul în care organismul meu suferă un şoc la tratamentul de salvare. Numai biopsia costă 10.000 de euro, testele de sânge, peste 3.000.

Cu plata spitalizării, a transportului şi a tuturor analizelor suma poate ajunge la peste 25.000 de euro." Marusiana nu se poate lăsa pradă acestei încercări. Fiul ei ar rămâne singur. Are nevoie de ajutor. Împreună putem înfăptui un miracol!


"Să nu o lăsăm singură!"
Pentru cei care vor să o ajute pe Marusiana să ajungă la clinica din Germania pentru investigaţii care o pot duce pe drumul însănătoşirii, pentru cei care vor să dea şansa unei mame de a-şi putea vedea copilul crescând, pe numele Marusiana Piţigoi, la Raiffaisen Bank, sucursala Drumul Taberei, s-au deschis următoarele conturi:
- în lei: RO 23 RZBR 0000 0600 11720877
- în euro: RO 49 RZBR 0000 0600 11720894