Acum 12 ani, Gabriel Badea visa să-şi întemeieze o familie, să-şi poată ajuta părinţii şi cei nouă fraţi. Viaţa i s-a schimbat total printr-o tăietură de strung: a rămas paralizat. O femeie numai suflet, soţia marelui fotbalist Gicu Dobrin, vrea să-i dea paşii înapoi.
Acum 12 ani, Gabriel Badea visa să-şi întemeieze o familie, să-şi poată
ajuta părinţii şi cei nouă fraţi. Viaţa i s-a schimbat total printr-o
tăietură de strung: a rămas paralizat. O femeie numai suflet, soţia
marelui fotbalist Gicu Dobrin, vrea să-i dea paşii înapoi.
În camera primitoare de la Centrul de asistenţă şi îngrijire Piteşti, Gabi rememorează ziua în care viaţa lui a luat alt curs. În anul 1995, pe când lucra la strung nişte piese, tânărul de 24 de ani s-a accidentat. Nu spune mai mult,
nu-i place să-şi aducă aminte, căci, spune Gabi, la ce i-ar mai folosi? Drama paraliziei e şi mai cruntă atunci când eşti sărac. Părinţii nu l-au putut îngriji corespunzător şi a rămas la centru.
GENEROS ŞI LUPTÅTOR. O perioadă a fost paralizat complet, după luni bune de tratament a putut să-şi folosească mâinile şi astăzi ies adevărate bijuterii din priceperea lor: căciuliţe, fulare tricotate, biserici şi mănăstiri realizate din plastic şi carton, din ambalaje. De când a aflat de operaţia salvatoare cu celule stem, Gabi nu se mai poate gândi decât la cum ar fi... Fără să se plângă însă de starea în care se află, mai ales că din 2004 a renunţat la pensia de persoană cu handicap şi e angajat ca ergoterapeut la centru. "Da, sunt o persoană paralizată, dar mă descurc bine. Trebuie să mă descurc", spune zâmbind. Şi ca să ne arate cât este de puternic, Gabi trece singur de pe căruciorul cu rotile pe scooter-ul electric care-i permite să se deplaseze pe distanţe mai lungi. Îşi ia fiecare picior cu mâinile, după o tehnică devenită rigoare, şi se mută prin forţa braţelor. În calea visului de a merge iar stau banii: 40.000 de euro.
SPRIJIN. Nenorocirea care l-a ţintuit în cărucior i-a fost alinată de câţiva oameni. Prietenii îl vizitează, angajaţii centrului îl tratează ca pe un coleg deosebit, iar pacienţii – ca pe un prieten de nădejde. Pe lângă aceştia, un adevărat înger păzitor i-a promis lui Dumnezeu că va face tot ce-i stă în putere pentru ca banii necesari operaţiei în China să fie strânşi. Gica Dobrin, cu sufletul greu de pe urma pierderii unui soţ iubit, marele Gicu Dobrin, şi-a revărsat bunătatea asupra tânărului. "Şi soţul meu a fost o lună pe căruţ, aşa ca Gabi. Ştiu ce înseamnă", spune în timp ce se plimbă alături de Gabi în curtea centrului.
ÎNGER PÅZITOR. Promisiunea s-a înfiripat chiar înainte ca Gicu Dobrin să se îmbolnăvească. Acesta era bucuros că poate oferi un dar atât de frumos unui tânăr pedepsit de soartă. Dacă ar fi dispus de întreaga sumă pentru a-l ajuta pe Gabi, Gica Dobrin n-ar fi ezitat. Dar 40.000 înseamnă mulţi bani şi e nevoie ca mai multe mâini să se unească pentru a clădi un vis. "Sunt convinsă că oamenii care au fost alături de mine, la durerea mea, vor da pentru Gabi, ca să primim recompensă de Sus", o spune cu chipul luminat de încredere. "Am primit de la Dumnezeu mult de tot. Şi acum, după moartea soţului meu, primesc, căci ce a lăsat el în urmă a rămas să primesc eu."
În camera primitoare de la Centrul de asistenţă şi îngrijire Piteşti, Gabi rememorează ziua în care viaţa lui a luat alt curs. În anul 1995, pe când lucra la strung nişte piese, tânărul de 24 de ani s-a accidentat. Nu spune mai mult,
nu-i place să-şi aducă aminte, căci, spune Gabi, la ce i-ar mai folosi? Drama paraliziei e şi mai cruntă atunci când eşti sărac. Părinţii nu l-au putut îngriji corespunzător şi a rămas la centru.
GENEROS ŞI LUPTÅTOR. O perioadă a fost paralizat complet, după luni bune de tratament a putut să-şi folosească mâinile şi astăzi ies adevărate bijuterii din priceperea lor: căciuliţe, fulare tricotate, biserici şi mănăstiri realizate din plastic şi carton, din ambalaje. De când a aflat de operaţia salvatoare cu celule stem, Gabi nu se mai poate gândi decât la cum ar fi... Fără să se plângă însă de starea în care se află, mai ales că din 2004 a renunţat la pensia de persoană cu handicap şi e angajat ca ergoterapeut la centru. "Da, sunt o persoană paralizată, dar mă descurc bine. Trebuie să mă descurc", spune zâmbind. Şi ca să ne arate cât este de puternic, Gabi trece singur de pe căruciorul cu rotile pe scooter-ul electric care-i permite să se deplaseze pe distanţe mai lungi. Îşi ia fiecare picior cu mâinile, după o tehnică devenită rigoare, şi se mută prin forţa braţelor. În calea visului de a merge iar stau banii: 40.000 de euro.
SPRIJIN. Nenorocirea care l-a ţintuit în cărucior i-a fost alinată de câţiva oameni. Prietenii îl vizitează, angajaţii centrului îl tratează ca pe un coleg deosebit, iar pacienţii – ca pe un prieten de nădejde. Pe lângă aceştia, un adevărat înger păzitor i-a promis lui Dumnezeu că va face tot ce-i stă în putere pentru ca banii necesari operaţiei în China să fie strânşi. Gica Dobrin, cu sufletul greu de pe urma pierderii unui soţ iubit, marele Gicu Dobrin, şi-a revărsat bunătatea asupra tânărului. "Şi soţul meu a fost o lună pe căruţ, aşa ca Gabi. Ştiu ce înseamnă", spune în timp ce se plimbă alături de Gabi în curtea centrului.
ÎNGER PÅZITOR. Promisiunea s-a înfiripat chiar înainte ca Gicu Dobrin să se îmbolnăvească. Acesta era bucuros că poate oferi un dar atât de frumos unui tânăr pedepsit de soartă. Dacă ar fi dispus de întreaga sumă pentru a-l ajuta pe Gabi, Gica Dobrin n-ar fi ezitat. Dar 40.000 înseamnă mulţi bani şi e nevoie ca mai multe mâini să se unească pentru a clădi un vis. "Sunt convinsă că oamenii care au fost alături de mine, la durerea mea, vor da pentru Gabi, ca să primim recompensă de Sus", o spune cu chipul luminat de încredere. "Am primit de la Dumnezeu mult de tot. Şi acum, după moartea soţului meu, primesc, căci ce a lăsat el în urmă a rămas să primesc eu."
Un leu pentru un pas
Pentru a-l ajuta pe Gabriel, Gica Dobrin a deschis conturi pe numele acestuia la BRD, filiala Piteşti
- Cont RON: RO 38 BRDE 030 SV 201974 10300
- Cont Euro: RO 94 BRDE 030 SV 554654 90300
Citește pe Antena3.ro