Pîinea cam slăbeşte intelectul

Omul se află în vîrful piramidei trofice, în maximum de evoluţie a fiinţelor vii, astfel că el trebuie să se alimenteze complet şi complex. Deci el trebuie să-şi pună în farfurie din toate categoriile de alimente. Dar chichirezul este să păstreze proporţia corectă între elementele necesare vieţii.

Omul se află în vîrful piramidei trofice, în maximum de evoluţie a fiinţelor vii, astfel că el trebuie să se alimenteze complet şi complex. Deci el trebuie să-şi pună în farfurie din toate categoriile de alimente. Dar chichirezul este să păstreze proporţia corectă între elementele necesare vieţii. Nu există publicaţie, chiar dintre acelea de trei parale, care să nu aşeze într-una dintre pagini sfaturi de cum e bine să mănînce omul. Nici o publicaţie nu scapă prilejul de a da cîte o cură de slabire. Au apărut nutriţionişti cîtă frunză şi cîtă iarbă şi din toată consilierea lor a ieşit o ciulama de nimeni nu mai înţelege nimic. Fiecare e tentat să dea curs poveţelor din diversele cure de slabire. Aşa se face că nici nu scapă graşii definitiv de povara kilogramelor sau, chiar dacă se leapădă de kilogramele în plus, ele revin mai multe decît la început şi graşii devin mai graşi. Tocmai de aceea este bine să se audă şi vocea autorizată a unui medic specialist în nutriţia ştiinţifică aşa cum este medicul primar Mihaela Ionescu de la Institutul de Diabet Nutriţie şi Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”.

Să slăbim sănătos!

Deviza lansată de adevăraţi specialişti în medicina de nutriţie este următoarea: “Să slăbim, dar să slăbim sănătos!”. Procesul de slăbire nu este unul liniar, ci el se desfăşoară în trepte. Cu alte cuvinte, după o perioadă în care greutatea a urmat o pantă descendentă, se instalează un platou cînd omul nu mai dă jos din kilograme. El nu trebuie să-şi piardă curajul, ci să continue a mînca sănătos şi cumpătat, pentru că, după această perioadă de stagnare în slăbire, urmează o altă perioadă de descreştere în greutate, care se continuă cu altă oprire a slăbirii pe o porţiune orizontală a curbei de slăbire. Şi tot aşa, alternanţe între lepădarea de kilograme şi perioade de oprire a slăbirii.

Iată cîteva consideraţii din medicina clasică privind nutriţia, cu privire la unele mode în curele de slăbire. Unii propun o cură disociată. Azi să mănînci un aliment, mîine să mănînci un alt aliment, abandonîndu-l pe primul. Şi tot aşa, în fiecare zi, alt soi de aliment. Această cură şubrezeşte însă organismul, care este privat de elemente necesare şi care lipsesc în anumite zile, deşi aceste elemente nutritive trebuie să se găsească în hrana din fiecare zi. 

Admise şi refuzate

Altă modă a listei admise de alimente şi a listei de alimente refuzate, toate acestea ghidate după grupele sangvine, este criticată de medicina clasică. Grupa sangvină este un dat genetic şi fiecare de fapt trebuie să mănînce conform structurii sale, în diete personalizate. Ce rost are să uniformizezi hrana unor numeroşi oameni care întîmplător au aceeaşi grupă de sînge din naştere? Zic medicii clasici că, după acest criteriu, ar trebui să dai aceeaşi hrană tuturor celor care au ochi albaştri sau nasul cîrn.

Iată o serie de considerente exprimate de ştiinţa nutriţiei ca latură a medicinei clasice. Oamenii trebuie să se ferească de produse care te frapează printr-un termen prea lung de valabilitate. Cînd unele produse au termene de expirare abia peste un an e semn că sînt pline de adaosuri chimice şi trebuie evitate. Oamenii trebuie să evite şi produsele prea intens colorate, pentru că şi aici s-au introdus aditivi mulţi. E bine să fie consumate alimente provenite din anumite zone unde se practică agricultură ecologică şi zootehnie ecologică. Nu sînt recomandate nici mîncărurile fast-food şi nici chips-urile, care au multe calorii şi te îmbie să ronţăi tot timpul din ele.

Dulciurile

Cînd un om constată că s-a îngrăşat cu 5-10 kg trebuie să intre în alertă, să-şi facă investigaţii la medic, iar acesta să-i prescrie o cură de slăbire sănătoasă. Trebuie să se păstreze un echilibru între numărul de calorii şi exerciţiul fizic făcut de om. 

Fiecare tip de alimente este necesar. De exemplu, proteinele, pentru că amisnoacizi valoroşi din ele refac ţesuturile în permanenta lor reînnoire, iar mineralele sînt necesare pentru oase şi pentru articulaţii. Unii fac rechizitorii aspre împotriva dulciurilor. Copiilor e bine să le dai dulce, dar să le şi îngrijeşti dantura. Să nu se exagereze cu dulciurile şi să se evite dulciurile cu zahăr rafinat, dulciurile concentrate. Sînt indicate dulciurile cu miere şi fructe. Fructele, pe lîngă carbohidraţi, aduc şi vitamine, şi minerale. Nu se recomandă fructele prea dulci, cele uscate de tipul stafide, smochine, curmale, ananas.

Unii critică neiertător pîinea. Pîinea nu se află în topul de calitate nutritivă, ea nu excelează. Pîinea are 50% zahăr, deci jumătate carbohidraţi, care nu se eliberează repede şi mai conţine şi ceva vitamine B. Bineînţeles şi ceva fibre necesare tranzitului intestinal. Dar pîinea aduce şi componenţi fitaţi, care sînt antagonici cu hormonii tiroidei, aşa că pîinea scade performanţele intelectuale. Graşii pot mînca 120 de grame de pîine pe zi, iar cei neobezi o jumătate de pîine. Sînt de preferat pastele şi cartofii faţă de pîine, căci aceste alimente au doar 20% carbohidraţi. Bineînţeles nu trebuie prăjiţi cartofii, căci scăzînd apa creşte conţinutul  în zahăr, iar refolosirea uleiului prăjit aduce substanţe periculoase. Graşii au voie 150 de grame de paste şi cartofi pe zi, dar se vor mira că la acest gramaj ele sînt puţine în farfurie.