Plămânii şi blestemele

Uneori nici nu se observă uriaşele progrese pe care le-a făcut medicina, întorcând de pe hotarul morţii milioane de oameni care mureau înainte ca muştele. În domeniul bolilor de plămâni, apariţia antibioticelor, dar şi a altor medicamente şi metode chirurgicale au condus la supravieţuirea în cazul unor boli cum este pneumonia, care şterge de pe faţa pământului şi pe marii savanţi.

Iată câteva întâmplări puse pe masă de un intelectual de frunte, de marele chirurg profesorul geneneral doctor Teodor Horvat, şeful Clinicii de chirurgie toracică de la Spitalul Militar Central şi preşedintele Societăţii Române de Chirurgie Toracică.

CANTACUZINO, PETRU CEL MARE, BRĂTIANU
Savantul de anvergură mondială Ion Cantacuzino, părintele vaccinurilor în România, al cărui nume stă pe firma Institutului de pe cheiul Dâmboviţei, a murit pur şi simplu din cauza unei pneumonii.
Renumitul profesor s-a dus la înmormântarea primului ministru I. Gh. Duca, ucis de un comando legionar în Gara Sinaia. Ei bine, Ion Cantacuzino s-a dus subţire îmbrăcat să-l petreacă pe ultimul drum pe primul ministru martir, a răcit, a făcut pneumonie şi a murit.

După cum, marele ţar al Rusiei care a pornit făurirea Rusiei moderne, Petru cel Mare a sărit în râul Neva să salveze un rus ce se înneca. A făcut şi el pneumonie şi a murit, deşi era stăpânul Marelui Imperiu Rus.

Dar ce să mai vorbim şi de stingeri din viaţă, care au mirat pe cei mai mulţi, pricinuite de infecţii în gât, de nişte amigdale suprainfectate! Regele Ferdinand s-a prăpădit în urma unui cancer la rect. Regele, într-un exces de pudoare, nu accepta un control mai amănunţit în zona rectului, aşa că a murit prea repede de cancerul rectal. Cu o mulţime adunată pe străzi, convoiul funerar s-a pus în mişcare de la Palatul Regal îndreptându-se spre Gara de Nord. Sicriul şi carul funerar aveau patru panglici ţinute de patru mari personalităţi, dintre care una era Nicolae Iorga.

Când cortegiul funerar a cotit de pe Calea Victoriei pe actualul bulevard, ce duce spre statuia Kogălniceanu, una dintre panglici s-a rupt, iar mulţimea a scos un strigăt de mirare. Mulţi spuneau că e un semn prevestitor de rău. Cel care ţinea panglica a patra care s-a rupt era eminentul om politic şi conducător Ionel Brătianu. După câteva zile, marele om politic Brătianu a făcut o amigdalită cu edem în gât care au condus la insuficienţă respiratorie, fiindcă zona gâtului teribil de umflată nu-i mai permitea să respire.

Marele român Ionel Brătianu a murit, iar drumul cu marele Brătianu mort spre conacul Florica a adunat lume şi mai multă decât la trecerea sicriului cu Regele Ferdinand.

DIAFRAGMA
În respiraţie, pe lângă muşchii diafragmei, mai sunt antrenaţi şi muşchii intercostali, ca şi alte pachete de muşchi, toţi primind comandă de la sistemul nervos. Ca o respiraţie să fie normală şi să nu apară dispneea, acea lipsă de aer, senzaţie de sufocare, trebuie ca întregul traseu al aerului să nu aibă defecte. Adică, să fie în stare perfectă şi muşchii respiraţiei, dar şi nasul, laringele, traheea, bronhiile, ţesuturile plămânilor, spaţiul pleurei, unde să se realizeze presiunea negativă.




Dar, pentru o oxigenare bună prin respiraţie, trebuie să funcţioneze ireproşabil şi inima, căci sângele prin ventriculul drept şi prin cele două artere pulmonare trebuie să ajungă la alveolele plămânilor şi să se întoarcă prin cele patru vene pulmonare în inimă. Globulele roşii, care cară oxigenul şi-l duce în cele mai îndepărtate ţesuturi, trebuie să fie în număr suficient. Când în tot acest ciclu de mare complexitate intervine ceva, omul are senzaţia de lipsă de aer, de dispnee, se sufocă, are respiraţia grea şi se aud zgomote la respiraţie.

Dispneea este unul dintre semnele unei neregului a aparatului respirator. Dar semnul că e ceva stricat în plămâni este "văzut" şi prin tuse, expectoraţie, hemoptizie, adică pierdere de sânge, prin dureri şi prin unele tumori care se pot pipăi.

INDIANUL, MAI TARE CA SUA
Şi fiindcă este vorba de plămâni iată o altă înşiruire de situaţii ciudate care s-au constatat în rândul preşedinţilor Statelor Unite ale Americii. Preşedintele Ronald Reagan a fost împuşcat în plămâni, dar a scăpat cu viaţă. Atentatorul a tras şi a omorât oameni din garda preşedintelui, dar Reagan a fost împins în maşină. Când se credea că n-a fost atins, în maşină a început să scuipe sânge. În scrâşnet de cauciucuri, preşedintele a fost dus la cel mai apropiat spital.

În timpul investigaţiilor, s-a observat că plămânul e plin de sânge, însă nu se găsea glonţul. Cuprinşi de disperare, chirurgii au căutat glonţul timp de patru ore şi până la urmă l-au găsit, scoţându-l şi salvând astfel viaţa preşedintelui. Glonţul era turtit, fiindcă întâi a lovit stâlpul maşinii şi apoi a ricoşat în plămânul preşedintelui Reagan. Scăpând cu viaţă, Ronald Reagan a întrerupt lanţul unui vechi blestem rostit de un indian, potrivit căruia toţi preşedinţii Americii înscăunaţi în ani cu cifra zero la sfârşit să nu moară de moarte bună.

Şi lucrurile se adeveriseră. În urma războiului din 1811, când indienii s-au luptat cu guvernul American, un indian, Tecumseh, atunci când i s-a luat pământul i-a blestemat pe preşedinţii americani ajunşi la putere în ani cu zero la final să moară după investirea lor.

Preşedintele William Henry Harrison, înscăunat în anul 1840, a domnit cel mai puţin, doar 30 de zile, fiindcă a ţinut un discurs îmbrăcat subţire, a făcut pneumonie şi a murit. Vestitul preşedinte Abraham Lincoln a fost înscăunat şi el într-un an cu zero la sfârşit, în 1860 şi a fost împuşcat mortal în cap. În anul 1880, deci tot cu cifra zero, a fost ales preşedinte James Garfield. Şi el a murit împuşcat în torace. În anul 1900, a fost ales preşedinte William Mc Kinley, care a murit şi el împuşcat în abdomen, decedând din cauza ruperii pancreasului.

În anul 1920, a devenit preşedinte al SUA Warren Harding, care a făcut pneumonie şi a murit. În 1940, ia frâiele SUA Franklin Delano Roosevelt, care face un accident vascular cerebral şi moare. În 1960, deci tot într-un an cu cifra zero la final, câştigă alegerile şi devine preşedinte John F. Kennedy, împuşcat şi ucis în urma unui atentat. Lanţul blestemului continuă. Însă salvarea lui Ronald Reagan, după împuşcătura în plămâni, a rupt mrejele acestui blestem vechi de peste o sută ani despre care oamenii nu mai ştiau ce să creadă.