Răscoala diavolească a ghemului din creier

De curând i se născuse o fetiţă. În urmă cu o săptămână şi-a urcat cele două iubiri în maşină şi au plecat spre Timişoara. "Cevi mi-a făcut cadou de ziua mea o plimbare la Timişoara. Era oraşul meu de suflet! Acum o urăsc pe ea şi pe ziua mea, ca şi când, dacă nu erau ele, aţa din ghemul ăla nu i se mai rupea niciodată", îşi începe istorisirea tristă, pe blogosferă, Iulia, soţia lui Florin.

"Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om d-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai", îşi descrie Mihai fratele. Florin Gavrilă are 27 de ani. Pe neobservate, o durere nenorocită de cap l-a pus la pământ. Şi a făcut, ca pentru câteva zile, trupul lui să fie vegheat de îngeri şi ţinut în viaţă de aparate. "Mi-e rău, vino repede!

M-am speriat, am alergat, un presentiment furtunos se lupta cu dorinţa că nu e nimic grav. Lumea s-a năruit când l-am văzut. Nu se mai putea ţine pe picioare, nu înţelegea ce i se întâmplă, nu putea să mai fie coerent, vomita, tremura. Se prăbuşea... Eram într-un început de episod de Dr House", îşi aminteşte Iulia de clipa blestemată în care soţul ei o anunţa de la celălalt capăt al telefonului nenorocirea care venise peste ei.

A fost dus de urgenţă la spitalul municipal din Timişoara. Medicii nu-i dădeau de cap. "A luat ceva substanţe?", întrebau ei de zor, în timp ce bolnavul se zvârcolea între viaţă şi moarte, tremura şi delira. «N-a luat nimic», le repetam eu a zecea oară. Mintea mea derula evenimentele de seară şi găsea momente în care eu lipseam şi îmi doream să fi luat droguri, îmi imaginam cum cineva de pe stradă îi vâra pastile în pahar, fără ca el să vadă, îmi doream să fie aşa! Aş fi vrut să fi luat supradoză, numai să nu aibă ceva la cap", îşi spunea Iulia în permanenţă în minte, ca pe o rugăciune fierbinte. După două ore de aşteptat, de emoţii şi de gânduri traumatizante, tomograful făcut la clinica de diagnostic neural a dat verdictul: hemoragie. "Ce înseamnă asta?", a întrebat Iulia. Răspunsul medicului, sec şi dur, a căzut ca un trăsnet peste inima şi aşa frântă a femeii: "Înseamnă că poate să moară."

Florin a fost transferat de urgenţă la Spitalul Judeţean. Pentru prima oară, nu mai era bărbatul cu gropiţe în obraji care zâmbea fetiţei lui de doar trei luni, nu mai era angajatul care în miez de noapte, după ce toţi salariaţii ziarului plecau acasă, rămânea şi, cu o meticulozitate incredibilă, posta fiecare material pe site-ul ziarului pentru care muncea. Nu mai era bărbatul vesel, pus pe glume, atât de drag prietenilor. În acele clipe, Florin era un trup cu sufletul rătăcit în alte lumi. Un ghem de vase de sânge, cuibărite şi înlănţuite diavolesc în creier, au inundat un ventricul şi au sufocat cerebelul. Moartea poate surveni în câteva ore, dacă Dumnezeu nu-ţi îngăduie să te afli în apropierea vreunui spital bun. Boala de care suferă Florin este de fapt o malformaţie arterio-venoasă congenitală. Mulţi o au şi reuşesc să trăiască aşa ani buni, unii până la bătrâneţe, neştiuţi de nimeni şi nederanjaţi de boală. Florin însă a avut ghinion.

Dimensiunea ghemului este de trei ori mai mare faţă de unul care ar fi putut fi tolerat de creier. Medicii nu ştiu nici acum, după ce au realizat o serie de analize, care să fie calea cea mai bună pentru pacientul lor. Cert este că, dacă nu se elimină malformaţia, riscurile apariţiei unei noi hemoragii, de fiecare dată când inima pulsează cu un pic mai multă forţă, sunt foarte mari. Unii medici susţin că cea mai bună soluţie ar fi să se realizeze embolizarea, un soi de intervenţie chirurgicală prin care se obturează artera care hrăneşte acea malformaţie. În lipsa hranei, malformaţia va putrezi şi va fi eliminată prin sistemul de drenaj al creierului. În cazul în care embolizarea nu ar fi suficientă, ar trebui să se intervină chirurgical.

"Riscul cel mai mare, ca urmare a unor vagi prognoze ale medicilor, este ca fratele meu să-şi trăiască de acum înainte viaţa doar pe jumătate. Acea malformaţie afectează buna oxigenare a unor zone din creier pe care încă nu le putem şti, creând ramolisment cerebral, paralizie, confuzie, demenţă, pierderi de memorie sau mai ştiu eu ce. Dacă sunteţi de acord cu mine că «viaţă» înseamnă să fii un om normal şi să poţi să faci toate acele lucruri plăcute de pe lume, cum ar fi să bei o bere la o terasă sau să-ţi poţi învăţa copilul să joace tenis, dacă sunteţi de acord cu mine că «viaţă» înseamnă să faci inclusiv acele lucruri mai puţin plăcute, dar necesare, cum ar fi să te duci la muncă, atunci înseamnă că puteţi dona cu dragă inimă în continuare", spune Florin. Clinica din Treviso, Padova, îi aşteaptă de-ndată ce banii vor fi strânşi. Florin s-a dovedit că ştie să lupte zdravăn cu moartea. Imaginea descrisă de fratele său, la puţin timp după ce a ieşit din comă, arată că este într-adevăr un supravieţuitor.

"Nu mai e leguma aceea legată la aparate pe care am găsit-o aici, la Timişoara, acum şapte zile. Vorbeşte, deşi e confuz şi delirează mult, dar dacă lucrurile merg ca până acum, în câteva zile sper că o să fie capabil să se ridice din pat. Într-o noapte, el singur, într-un salon cu patru asemenea legume umane, a cântat «I will survive». Nu suna chiar ca Gloria Gaynor, dar pentru mine a fost cel mai emoţionant moment al vieţii mele".

Ajutaţi-l să se facă bine!
Florin are nevoie de 40.000 de euro. Pentru cei care vor să-i fie aproape lui Cevi, la BRD Craiova, pe numele Gavrilă Mihai s-au deschis următoarele conturi:
- în lei: RO91 BRDE 170S V306 0290 1700
- în euro: RO68 BRDE 170S V663 6435 1700
La Alpha Bank, pe numele soţiei, Gavrilă Iulia Maria, s-a deschis un cont în lei:
RO28 BUCU 6642 1341 2511 RO01, iar pe numele lui Florin Gavrilă, un altul: RO58 BRDE 410S V893 6378 4100
Pentru mai multe detalii, familia lui Florin poate fi contactată la numărul de telefon: 0763.641.741.