Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmi povestea un bărbat ce neplăceri a avut la umăr vreo şase luni, după ce, tam-nesam, după ştiinţa lui, s-a trezit cu o durere în umăr de nu-şi găsea nici noaptea o poziţie în care să nu-l doară încheietura umărului. Până la urmă, ortopedul pe care l-a solicitat i-a descifrat chinul: s-a ţinut de bara de sus a unui autobuz, tramvai sau troleibuz, vehiculul de transport în comun a frânat brusc, călătorii mai să cadă, însă amicul se agăţase zdravăn de bara de susţinere din susul autobuzului şi tot şocul a fost preluat de articulaţia umărului. Pe moment n-a simţit nicio înţepătură, dar peste câteva ore, noaptea, s-au instalat dureri mari. Umărul este un fel de tunel osos prin care trec fascicule de muşchi şi nervi. La forţarea braţului, când vehiculul s-a oprit brusc, muşchii şi nervii umărului au fost suprasolicitaţi, s-au inflamat, n-au mai încăput bine în canalul de oase şi au apărut durerile. Medicul l-a mustrat că n-a apelat la medici, s-a înşelat că necazul va trece de la sine şi, nefăcând tratament plus recuperare fizică, a prelungit durerile luni şi luni. Medicii recomandă ca în mijloacele de transport în comun să ne sprijinim de bara verticală, la nivelul braţelor, şi să nu ne agăţăm de barele dinspre tavanul autobuzului. Şi o altă povaţă a ortopezilor: când ne împiedicăm, când alunecăm şi cădem, să punem mâinile în faţă. Nu numai că amortizăm astfel şocul căzăturii, dar ne ferim de fracturi grave ale coastelor, ale claviculelor, evităm traumatismele la umeri şi la cap. Acestea sunt traumatisme cu consecinţe mai complicate şi e de preferat riscul fracturii în zona încheieturii pumnului. Când, în căzătură, ne sprijinim în palme, evităm şocurile mai grave de la trunchi, cap, acceptăm un risc mai mic, acela de fracturare a oaselor din partea de jos a antrebraţului şi a oaselor din palmă, cele din prelungirea degetelor. Acestea se rup cel mai des, medicii spun că fractura acestor oase de la antebrat şi palmă se aseamănă cu o furculiţă dată peste cap, aceste rupturi de oase sudându-se mai lesne.
Nu trebuie să neglijăm şi un alt sfat rostit cu glas apăsat de ortopezi. Când un om cade pe stradă şi se vaită de picior, binevoitorii sar în ajutor şi îl îndeamnă pe ghinionist să pună piciorul în pământ. Dacă omul reuşeşte cu chiu cu vai să se sprijine niţel în piciorul afectat, chibiţii îl liniştesc, “dacă ai reuşit sprijinirea în picior, înseamnă că nu ai fractură!”. Sfat eronat, punând piciorul afectat în pământ, îl forţezi şi, prin această manevră, poţi agrava o fisură, care devine fractură în toată legea. Ba mai mult, această încercare imprudentă face ca o fractură simplă, fără deplasarea oaselor, să se agraveze într-o fractură deschisă, cu rană şi dezaxarea oaselor.
Citește pe Antena3.ro
