In vreme ce colegii lor se balacesc in valurile marii, se catara pe crestele muntilor ori dau iama in ciresul de la tara al bunicilor, copiii bolnavi de leucemie sau cancer merg la scoala chiar si in vacanta.
Mai bine spus, ajunge scoala ambulanta din spital la ei. La patul in care zac, doborati de boala. Este vorba despre "sectiunea" mobila a scolii din Spitalul de Copii "Sf. Maria" Iasi, cea mai mare unitate de profil din Moldova. Pe primele doua etaje ale spitalului sunt internati proscrisii, copiii mentinuti in viata cu ajutorul dializei sau al citostaticelor. De la un capat la altul vezi copii mutilati, ascunsi, parca, in dosul scheletelor inalte din fier, suporturile ce poarta povara sticlelor din plastic cu lichidul ce asigura efectuarea tratamentului - transfuzia si, implicit, supravietuirea. NEINTRERUPT. La sfarsitul anului scolar, la 15 iunie, copiii au primit, aici, in loc de diplome, medicamente, coronitele lor au fost incarcate de spini, iar premiul cel mai valoros a constat in cel mult inca o luna de viata. Aici nu intra in calcul vacantele - caci functionarea scolii nu este intrerupta pe perioada verii. O mana de oameni le ofera copiilor bolnavi respectul de care se bucura altii in cadru obisnuit, unde exista dascali adevarati. Aici fac un fel de voluntariat, in principal, un pedagog si un asistent social. Sunt incurajati de frantuzoaica Josette, o sufletista care prin intermediul unei fundatii ajuta copiii cu grave probleme de sanatate. RECUPERAREA ABSENTELOR. Cei doi voluntari vin zilnic la spital, in sala de mese transformata ad-hoc in sala de lectii sau la pat, pentru bolnavii care nu pot fi sub nici o forma deplasati. Pentru ca unii se urnesc sprijinindu-se in carje, ajutati de mame sau de personalul medical. Ajunsi la "clasa" isi ingramadesc foile de desen si caietele ori jucariile printre blidele pline cu resturi de mancare. "Din pacate, spatiul restrans ne impiedica sa respectam o programa. Am incercat de exemplu sa studiem engleza cu o parte din ei, dar nu s-a putut din cauza varstelor diferite, intre 3 si 19 ani. Cei mici ii deranjeaza pe cei mari sau invers. Unii citesc, altii mai mari scriu, deseneaza sau picteaza si, de aceea, nu putem sa-i supraveghem foarte bine pe toti", spune Serena Matei, pedagogul scolii ambulante din spital. Asa-zisele materiale didactice, destul de saracute, sunt aduse fie prin fundatie, fie de pedagog. Aici, la scoala ambulanta din spital, se incearca recuperarea cunostintelor pierdute din cauza absentelor inregistrate in urma internarii in spital.NEVOIE. Copiii ar avea nevoie de carti, pentru ca cele pe care studiaza sunt aduse de pedagog sau de fundatia franceza |
Citește pe Antena3.ro
PLANG COPACII "Daca intarzii cinci minute imi fac observatii, povesteste pedagogul. Sunt foarte atenti la detalii. Vin la sala cu venula sau cu stalpul de perfuzie, unii au cateter in gat, altii tumori localizate in diferite parti «si arata foarte rau», dupa cum cred ei insisi. Spun ca arata ca niste monstri, dar nu e adevarat. Sunt copii si sunt frumosi. Urata e imaginea pe care o au ei asupra vietii nemiloase. Stau tristi si se uita pe geam cum ploua si plang copacii" Serena Matei pedagogul scolii ambulante din spital |
OGLINDA MORTII "O fetita si-a pierdut oglinda si i-am dat-o pe a mea. Dupa aceea, am aflat ca a murit. Am plans ca nu-i oferisem mai multe lucruri. De obicei, inainte sa moara sunt foarte apatici. Un alt caz cutremurator a fost al unei fetite care-si facuse o prietena tot din randul pacientelor. Copila a plecat insa de Pasti si nu s-a mai intors, pentru ca a murit. Prietena ei a aflat, iar de atunci este nervoasa, apatica si vorbeste numai de moarte. Nu o putem consola cu nimic" Serena Matei pedagogul scolii ambulante din spital |