Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Utilizarea excesivă a antibioticelor a contribuit la dezvoltarea bacteriilor rezistente la antibiotice, care pot provoca boli grave și chiar deces.
Vestea bună este însă că un medicament, administrat în mod obișnuit pentru tratarea herpesului, poate combate una dintre cele mai răspândite și rezistente bacterii prin perturbarea mecanismelor sale de apărare, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Geneva (UNIGE).
Klebsiella pneumoniae este una dintre bacteriile responsabile pentru dezvoltarea infecțiilor grave la nivelul tractului respirator, intestinal, urinar și în alte părți ale corpului. Este frecvent transmisă în spital și periculoasă pentru persoanele cu un sistem imunitar deficitar. Din păcate este și rezistentă la multe antibiotice, ceea ce o face dificil de tratat. Fără opțiuni de tratament eficiente, există riscul reapariției unor afecțiuni precum pneumonia și salmonela, care până acum erau ușor de tratat cu antibiotice.
Însă oamenii de știință au descoperit că edoxudina, o moleculă anti-herpes dezvoltată în anii 1960, care poate perturba suprafața protectoare a bacteriilor Klebsiella și le poate face mai vulnerabile la eliminarea de către celulele imune, scrie scitechdaily.com.
Din cauza rezistenței la cele mai comune antibiotice și virulenței bacteriei Klebisella penumoniae, unele dintre tulpini pot fi fatale pentru circa 50% dintre persoanele infectate. Există astfel o nevoie urgentă de a dezvolta noi tratamente care să o contracareze.
„Încă din anii 1930, medicina s-a bazat pe antibiotice pentru a scăpa de bacteriile patogene. Dar sunt posibile și alte abordări, printre care încercarea de a slăbi sistemul de apărare al bacteriilor, astfel încât acestea să nu mai poată scăpa de atacul sistemului imunitar. Această cale pare cu atât mai promițătoare cu cât agresivitatea Klebsiella pneumoniae provine în mare parte din capacitatea sa de a se sustrage atacurilor celulelor imune”, explică Pierre Cosson, profesor la Departamentul de Fiziologie Celulară și Metabolism de la Facultatea de Medicină UNIGE, care a condus această cercetare.
O ameba ca model
Pentru a determina dacă bacteriile au fost slăbite sau nu de diverse medicamente, cercetătorii au folosit un model experimental cu caracteristici surprinzătoare: amiba Dictyostelium. Acest organism unicelular se hrănește cu bacterii prin captarea și ingerarea lor, folosind aceleași mecanisme pe care celulele imune le utilizează pentru a ucide agenții patogeni.
„Am modificat genetic această ameba, astfel încât să ne poată spune dacă bacteriile pe care le-a întâlnit sunt virulente sau nu. Acest sistem foarte simplu ne-a permis apoi să testăm mii de molecule și să le identificăm pe cele care au redus agresivitatea bacteriană”, explică Pierre Cosson.
Slăbirea bacteriilor fără a le ucide
Dezvoltarea unui tratament este un proces lung și costisitor, fără garanții de rezultate. Oamenii de știință au optat, așadar, pentru o strategie mai rapidă și mai sigură: revizuirea medicamentelor existente pentru a identifica posibile noi indicații terapeutice.
Echipa a evaluat efectul asupra Klebsiella pneumoniae a sute de medicamente aflate deja pe piață, cu o gamă largă de indicații terapeutice. Un tratament dezvoltat pentru combaterea herpesului, edoxudina, s-a dovedit promițător.
„Prin modificarea stratului de suprafață care protejează bacteriile de mediul extern, acest produs farmaceutic o face vulnerabilă. Spre deosebire de un antibiotic, edoxudina nu ucide bacteriile, ceea ce limitează riscul de a dezvolta rezistență, un avantaj major al unei astfel de strategii anti-virulență”, spune Pierre Cosson.
Deși eficiența unui astfel de tratament la om nu a fost încă confirmată, rezultatele studiului sunt încurajatoare: edoxudina acționează chiar și asupra celor mai virulente tulpini de Klebsiella pneumoniae și în concentrații mai mici decât cele prescrise pentru tratarea herpesului.
„Slăbirea suficientă a bacteriilor fără a le ucide este o strategie subtilă, dar care s-ar putea dovedi câștigătoare pe termen scurt și lung”, conchide cercetătorul.
